Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Tată, te-am iertat!

Prea mă făcuse de rușine, de aceea mă temeam că niciodată nu voi putea să-l iert. Știu, e tatăl meu, și datorită lui sunt în viață, dar... Povestea mea începe într-un apartament, la oraș, într-o familie cu șase copii, cu o mamă-erou și cu un tată dificil.

Locuiam la bloc, într-unul dintre apartamentele destul de mici pentru numărul de persoane care îl populam. Mama mea, cu frică de Dumnezeu, la rândul ei provenind dintr-o familie numeroasă, s-a hotărât să ne dea tuturor șansa de a trăi. Știa că nu-i va fi ușor, că va avea de înfruntat mai întâi simțul critic al celor care auzeau că suntem atât de mulți și apoi greutățile inerente împrejurărilor în care ne aflam. Era o femeie evlavioasă. Niciodată nu am auzit-o să se plângă de ceva. Le aranja pe toate în așa fel încât să nu ne vadă suferind pe vreo unul dintre noi. În fiecare seară, înainte și după masă ne rugam împreună. În fiecare duminică, după vârste, participam la Liturghiile cu specific, pentru copii și pentru tineri.

Când eu sau vreo unul dintre frați îi făceam o neplăcere, singura ei vorbă era: "Nu mă băgați în mormânt, pentru că nu știți cum e să nu ai mamă!" Iar pentru noi era destul! Atât cât ne permitea vârsta și conjuncturile în care ne aflam, ne străduiam să-i fim pe plac.

În tot acest timp, spre deosebire de mama, tatăl ne crea multe probleme. Alcoolul a făcut din omul din el un neom. Rămăsese fără serviciu. A fost dat afară pentru atitudine necorespunzătoare și pentru desele lipsuri. Acasă se purta urât cu noi și cu mama. În ochii lui, nimeni și nimic nu avea valoare. Totul era relativ. Nimeni nu era bun de nimic. Doar atitudinea sa conta și atât! Iar mama suferea mult. Curând și noi, copiii, am împărtășit aceeași soartă. Ne era rușine! În bloc eram "familia cu probleme", iar la școală eram "copiii alcoolicului". Doar prietenii apropiați ne compătimeau cu sinceritate și ne erau aproape.

Mi-a fost greu să înțeleg ce-l determinase pe tata să ajungă într-o astfel de stare. Și dacă el ajunsese astfel, de ce ne crea și nouă atâtea neplăceri! Începusem să-l urăsc. Eram cel mai mare dintre cei șase frați și rușinea pentru ceea ce făcea mă determina adesea să mă dezic de el, nerecunoscându-l ca tată.

Pe de-o parte, ca și copil al său, știam că trebuie să-l respect, cu atât mai mult că frecventam și grupul de tineri al parohiei din care făceam parte. Însă atitudinea sa de multe ori îmi trezea repulsie. Era în mine o luptă continuă. Datoria de a-l respecta și iubi ca părinte se lupta cu sentimentele și resentimentele pe care mi le trezea comportamentul său. Pe deasupra mai era și atitudinea mamei care, în ciuda la tot ceea ce se întâmpla, rămânea senină, nevoind să ne facă în vreun fel să suferim.

Dar într-o zi, după o lungă suferință pe care a știut să o țină departe de noi, mama a murit. Rămăsesem șase copii, unul mai descumpănit decât celălalt. La povara care era tatăl ni se mai adăugase încă una: lipsa mamei.

Într-un moment de, pot să-i spun, reflecție personală, un gând a năvălit peste mine și tot ceea ce până atunci era o povară și o rușine, deodată a devenit o lumină. Nu știu ce mi-a venit! Eram singur și mă gândeam la situația în care ne aflam, cu tatăl care, după moartea mamei se adâncise și mai mult în viciul alcoolului și cu frații cărora le lipsea atât de mult mama. Îmi treceau prin minte toate cuvintele pe care ni le spunea când era în viață, cum își păstra seninătatea și vedea de fiecare dată doar partea bună în toate.

Te iert, tată, a fost gândul care m-a pătruns cel mai mult. Te iert pentru că prin tine știu că Dumnezeu ne-a dat, mie și fraților mei o lecție, aceea de a nu repeta ceea ce nu ne-a plăcut la tine, iar mama a anticipat de atâtea ori această lecție. Tată, te-am iertat! (Edi)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat