Misiune în Ghana (II)

În revista din luna noiembrie 2006 a fost prezentată o parte din mărturia celor doi fraţi franciscani: pr. Paul Panţiru şi pr. Bogdan Balaşcă. Redăm continuarea experienţei lor de misionari în Ghana.

Activitatea de bază în misiune a fost pastoraţia. Ne-am ocupat, în mare parte, cu activitatea pastorală, în special în cele patru filiale, asigurând prin prezenţa noastră toate acţiunile liturgice şi chiar animarea comunităţilor şi încurajarea tuturor iniţiativelor. Nici unul dintre noi nu eram încă hirotoniţi preoţi. Pentru că erau doar doi preoţi am avut posibilitatea să "intrăm" în mediul pastoral, animând acţiunile liturgice care se desfăşurau, în special, duminica. În timpurile "forte", precum Postul Mare sau Săptămâna Sfântă, am introdus adoraţia la preasfântul sacrament, acţiune liturgică absolut nouă în acea zonă, participând în fiecare vineri la două ore de adoraţie. În duminicile obişnuite asiguram serviciul liturgic prin celebrarea liturgiei cuvântului şi distribuirea sfintei Împărtăşanii. De asemenea, am avut posibilitatea să mergem şi în case, vizitând bolnavii şi rugându-ne împreună cu ei.

În cadrul comunităţii ecleziale din parohia noastră am descoperit un interes deosebit pentru interpretarea Sfintei Scripturi, în acest sens având loc, destul de frecvent, întâlniri în grupuri care dezbat probleme din viaţa cotidiană raportate la cuvântul divin. Uneori ai impresia că se insistă prea mult pe dezbatere şi mai puţin pe aplicarea practică a cuvântului în viaţa de zi cu zi. Aproape totul se desfăşoară la nivel de discuţii cu întrebări şi răspunsuri. Nu pot să omit faptul că există, în parohia noastră, o multitudine de grupuri (aproape 30): grupul femeilor "Sfânta Tereza", grupul "Sfântul Anton de Padova", grupul tinerilor catolici, grupul tinerilor franciscani etc. De multe ori am asistat la diferite întâlniri ale acestor grupuri, unde se discută, după un program formativ bine elaborat la începutul fiecărui an, teme de ordin creştin, religios, uman cât şi teme care privesc viaţa în ansamblul ei. Din toate aceste detalii se poate sesiza că avem de-a face cu o Biserică locală matură, care dispune de mijloace reale, ce dă mărturie a propriei identităţi printre numărul mare de confesiuni şi mişcări religioase existente.

Pe lângă această realitate pastorală am avut misiunea de a ajuta la tipografia şi la şcoala fraţilor, unde învaţă circa 400 de elevi din ciclul gimnazial. La tipografie am încercat să "desluşim" toate mecanismele care ajută la buna funcţionare a operaţiunilor de tipărire şi, mai ales, am încercat să facem din ea un mijloc de propovăduire a evangheliei în societatea ghaneză. În mare parte, cărţile tipărite pentru uzul elevilor din clasele gimnaziale, şi nu numai, provin de la tipografia fraţilor printr-o colaborare cu Ministerul Educaţiei din Ghana. Se poate spune că, deşi posibilităţile financiare sunt reduse, copilul/tânărul ghanez are interes spre studiu şi vede educaţia ca pe singura posibilitate de a reuşi în viaţă şi de a-şi forma un orizont clar şi eficient.

Această experienţă de viaţă misionară a fost benefică şi ne-a făcut să dorim cu o mai mare ardoare să continuăm munca de evanghelizare pe care am început-o în ianuarie 2005. Să sperăm că va exista o continuare a relatării acestei experienţe unice şi ne încredinţăm rugăciunilor dv.

Pr. Paul Panţiru, OFMConv.