Generozitatea este o comoară a inimii

Fiecare om a primit în sufletul său de la Dumnezeu sâmburele generozităţii care, dacă este ajutat să se dezvolte, aduce roade bogate.

Cu patru ani în urmă, când, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfintei Fecioare Maria, am plecat în Africa, în Kenya, în misiunea din Maikona, mergând prin satele de colibe, am rămas foarte surprins când i-am văzut pe copii speriindu-se de mine, fugind şi ţipând "ayo"- "mama," deoarece eram alb. Însă, cu ajutorul bomboanelor, am reuşit, încetul cu încetul, să mă împrietenesc cu toţi copiii. Le-am dat doar câte o bomboană la fiecare şi au tăcut, însă nu au început să mănânce bomboana imediat, ci au dus-o acasă la colibele lor, iar acolo o sfărâmau şi le dădeau mai întâi frăţiorilor şi surioarelor lor, ei servind ultimele firimituri. Majoritatea dintre acei copii nu erau creştini, dar gestul lor a dovedit că purtau în sufleţelul lor o generozitate mare care, cum am înţeles mai apoi, i-a pregătit să-şi deschidă inima şi lui Isus, primind harul Botezului.

Copiii creştini, în fiecare seară, după ce termină de muls cămilele, caprele şi oile, se adună în faţa unei colibe din centrul satului şi acolo împreună cu părinţii lor cântă, se roagă şi ascultă învăţătura lui Isus din Evanghelie pe care o citeşte, pe rând, câte unul dintre ei. Ceilalţi oameni care nu sunt creştini, aud rugăciunile şi cântările foarte frumoase ale creştinilor şi, din curiozitate, se apropie, învaţă rugăciunile şi cântecele şi ne roagă apoi să-i botezăm şi pe ei.

Sfânta Liturghie pe care o celebrăm, în majoritatea locurilor, la umbra unui copăcel, este pentru ei cea mai frumoasă sărbătoare la care cântă şi dansează ore în şir, exprimându-şi astfel bucuria întâlnirii cu Isus. Câtă generozitate faţă de Isus!

Pentru a păstra în sufletul fiecărui om comoara generozităţii, Dumnezeu ne oferă harul său. Depinde de noi dacă dorim să primim ajutorul harului lui Dumnezeu şi să conlucrăm cu el pentru a fi din zi în zi cât mai generoşi cu Dumnezeu şi cu fraţii şi surorile noastre. Generozitatea ne ajută să înţelegem că făcând bine altora trăim iubirea pe care am primit-o de la Isus la Botez, ca buni creştini.

În misiune sunt atâţia copii, tineri, părinţi şi bunici care din lipsă de hrană mănâncă doar o dată la două zile sau mai rar, în rest, reuşesc doar să bea ceai. Noi, creştinii, am primit de la bunul Dumnezeu atâtea daruri! Ar fi foarte frumos dacă fiecare copil, tânăr şi adult ar putea să ofere alături de rugăciunea lui şi o pâine pe lună celor din ţările de misiune care mor de foame.

Suferind şi murind pe cruce, Isus ne-a oferit cel mai sublim model de generozitate. Din iubire faţă de noi, pentru salvarea noastră, Isus s-a jertfit total pe altarul crucii învingând prin învierea sa puterea satanei, care caută să ne îndepărteze de bucuria de a fi cu Dumnezeu.

Cristos ne invită la bucuria sa. Să-l urmăm pe drumul credinţei cu o inimă generoasă, susţinând şi ducând vestea cea bună la toţi oamenii. Mă voi întoarce în Kenya, cu bucurie şi entuziasm. Nu mă uitaţi în rugăciunile voastre!

Pr. Isidor Mârţ

* * *

Din nou în ţările de misiune

* Părintele Isidor Mârţ s-a reîntors, în ziua de 26 ianuarie, ca misionar în Kenya. Sfinţia sa a lucrat deja trei ani în Kenya în perioada noiembrie 2001 - decembrie 2004, alături de părintele Eugen Blaj, şi îşi dorea mult să se reîntoarcă pentru a-l sluji pe Domnul în fraţii săi mai mici din misiune. De această dată, el a mers în Dieceza de Nyahururu, unde lucrează împreună cu un preot misionar italian.

* Mihaela Gherghelucă a plecat spre Togo, în ziua de 24 ianuarie. În această ţară din Africa ea a făcut deja doi ani de voluntariat misionar. Acum s-a reîntors pentru un proiect elaborat împreună cu Surorile Providenţei, urmând să lucreze ca educatoare la grădiniţa surorilor din Ahepe; va fi în acelaşi timp şi coordonatoare a proiectului pentru laici pe care surorile îl au în Togo.