Răspundem...

* Ne-au scris de sărbători: pr. Dominic Hîrja (Bucureşti); pr. Pop Ioan (Lugoj); Lenuţa Lungu (Vulcan); Institutul Teologic Franciscan (Roman); Comunitatea "Maica Unităţii" Viişoara (Piatra Neamţ); Congregatio Jesu (Popeşti-Leordeni); Copiii Fundaţiei W.K.M.S. "Să-i ajutăm iubindu-i" (Piatra Neamţ); Surorile Slujitoarele Săracilor (Piatra Neamţ); Casa de formare "Slujitoarele lui Cristos, Marele preot" (Baraţi).
Vă mulţumim pentru toate urările şi gândurile bune pe care ni le-aţi transmis.

* Ioana-Mădălina Blaj (Buruieneşti). "Aş fi vrut să vă scriu cu mut timp în urmă, dar nu am avut curaj. (...). Vreau să vă felicit pentru rubricile din revistă, sunt foarte interesante şi poţi citi multe lucruri bune. Vă mulţumesc că publicaţi această revistă".
Îţi mulţumim pentru gândurile frumoase pe care le-ai scris cu privire la revistă. Suntem bucuroşi că te regăseşti în paginile ei. În ceea ce priveşte poeziile şi rugăciunile pe care doreşti să ni le trimiţi, le aşteptăm cu bucurie.

* Victor Năstasă (Bârlad). Scrisoarea pe care aţi trimis-o pe adresa redacţiei am înmânat-o părintelui decan care răspunde de rezolvarea problemelor semnalate de dv. Vă recomandăm să luaţi personal legătura cu Sfinţia sa.

* Ioan Cojan (Traian, Neamţ). Vă mulţumim pentru materialele trimise. Poezia despre Crăciun exprimă într-adevăr misterul care a avut loc prin venirea Fiului lui Dumnezeu printre noi.

* P.S.C. (Iaşi): "Este Anul Sfintei Scripturi. Să încercăm cu toţii să aprofundăm legătura noastră cu Dumnezeu. Prin rugăciune îi vorbim lui Dumnezeu, iar prin Sfânta Scriptură Dumnezeu ne vorbeşte nouă, dialogăm cu el. El ne cunoaşte gândurile şi răspunde frământărilor noastre".
Păstrăm convingerea că anul acesta tot mai mulţi vor citi Sfânta Scriptură, o vor medita şi o vor trăi.

* A. (Dărmăneşti): "O fărâmă de iubire, speranţă, pace şi credinţă a atins şi inima mea... Spun "o fărâmă" fiindcă restul de iubire trebuie dobândită prin propriile puteri, prin fapte. Se apropie Crăciunul şi vă rog să-mi spuneţi, dacă se poate, care este virtutea care se opune necumpătării? Şi aş dori să ştiu mai multe despre acest păcat".
Între timp sărbătoarea Crăciunului a trecut, iar noi sperăm că între timp aţi aflat mai multe despre cumpătare şi aţi pus-o şi în practică. Oricum puteţi citi mai multe în Catehismul Bisericii Catolice.

* G. (Bacău). "Vreau şi eu să ştiu la ce se referă "justificarea" din Scrisoarea sfântului Paul către Romani mai pe înţelesul omului de rând?".
Justificarea este o problemă care a frământat pe teologii catolici şi protestanţi mulţi ani. În traducerea actuală a Noului Testament s-a folosit termenul "justificare", dar există şi varianta "îndreptăţire", având o tentă mai juridică. Justificarea se referă la mântuirea omului; omul primeşte mântuirea prin credinţa în Isus Cristos. Sfântul Paul dezbate problema în contextul controversei cu iudeii care credeau că sunt justificaţi înaintea lui Dumnezeu prin faptul că sunt evrei şi că au Legea. Apostolul le arată că nimeni nu poate respecta întru totul cerinţele Legii. Ca atare, singura justificare o poate da omului numai Dumnezeu, printr-un act de iertare datorită jertfei lui Cristos. Aceasta îl angajează pe om la o viaţă nouă ce creşte şi se dezvoltă mereu. Luther a preluat anumite texte din Scrisoarea către Romani şi a ajuns la ideea că pentru mântuire este necesară doar credinţa (sola fide), excluzând importanţa faptelor, a acţiunilor unui om. Pentru a înţelege lucrurile cât mai bine, vă recomand să citiţi cu atenţie Scrisoarea către Romani a sfântului Paul (dacă aveţi posibilitatea chiar din varianta cea nouă a traducerii Noului Testament, urmărind şi notele din partea de jos a paginii). De asemenea, puteţi citi şi "Mic dicţionar catolic", Ioan Tamaş, Ed. "Sapientia", 2001, care se poate găsi şi pe www.ercis.ro. La termenul "justificare" este notat că "înseamnă actul prin care Dumnezeu îl duce pe om de la starea de păcat şi duşmănie cu el la starea de sfinţenie şi de fiu adoptiv al său şi îl face capabil de mântuire. Această schimbare sau trecere începe aici pe pământ, unde omul, prin Biserică şi Duhul Sfânt, primeşte de la Dumnezeu darul credinţei şi al speranţei, necesar pentru a trăi noi dimensiuni religioase şi morale. Justificarea comportă iertarea păcatelor, sfinţirea şi înnoirea omului lăuntric. Ea ne-a fost meritată prin pătimirea, moartea şi învierea lui Cristos, ne este acordată prin Botez şi ne conformează dreptăţii lui Dumnezeu care ne face drepţi. Ea are ca scop slava lui Dumnezeu şi a lui Cristos şi darul vieţii veşnice. Este lucrarea cea mai minunată a îndurării lui Dumnezeu".