Cântaţi Domnului un cântec nou

Cui nu-i plac noutăţile? Mai întotdeauna, când se întâlnesc, oamenii se întâmpină cu întrebarea: "Ce noutăţi mai sunt?"

Mijloacele de informare în masă se întrec în a ţine la curent societatea cu ştiri, care de care mai senzaţionale, contând pe curiozitatea crescândă a oamenilor.

Pentru orientarea sănătoasă şi profitabilă a celor care îl au pe Dumnezeu în centrul atenţiei, psalmistul, inspirat de Duhul Sfânt, înscrie în psalmul 97 îndemnul de "a cânta Domnului un cântec nou". Motivaţia este cât se poate de limpede: "pentru că a făcut lucruri minunate" (v. 1), pentru că "şi-a făcut cunoscută mântuirea şi a descoperit dreptatea înaintea neamurilor" (v. 3).

Întreaga planetă este chemată să participe la simfonia continuă, cuvenită Creatorului: "Înălţaţi către Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului" (v. 4), acompaniaţi de instrumente muzicale: harpă, trompetă şi corn. Alături de oameni, este invitată întreaga natură: "Să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea" (v. 7), adică imensa lume acvatică. Unele elemente sunt personificate: "Râurile să bată din palme", "Munţii să tresalte de bucurie în faţa Domnului" (vv. 8-9).

Considerând mulţimea sufletelor consacrate slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor, dar şi pe cei care li se alătură, mulţime prinsă zilnic în orchestra divină a Liturgiei orelor, avem convingerea că invitaţia psalmistului este o realitate îmbucurătoare, permanentă.

Participarea frecventă, duminicală şi festivă, pentru unii chiar zilnică, la acest concert bine plăcut Domnului atrage, cu siguranţă, binecuvântări îmbelşugate de care avem mereu trebuinţă.

Obligativitatea acestor cântări este strâns legată de responsabilitatea inerentă fiinţei umane, deoarece "Domnul va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire" (v. 9).

Aşadar, "Lăudaţi pe Domnul în sanctuarul său..., să laude pe Domnul toată suflarea" (Ps 150,1a.6).

"Să trăim bine" în acest concert, întru mulţi ani!