Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Răspundem...

- Veronica Dămoc (Iași). "Mulțumesc Domnului și vouă tuturor pentru că există această revistă și multe alte publicații creștine prin care se arată lucrarea lui Dumnezeu în lume. Parcă în revista din luna iulie s-au publicat cele mai multe evenimente. Ele nu pot să ne lase indiferenți; sunt multe daruri trimise de sus".

Sperăm și noi ca aceste evenimente să fi adus belșug de haruri. Vă mulțumim pentru aprecieri! Continuați să citiți publicațiile creștine!

- Anton Cata (Nicolae Bălcescu). "Eu am crezut că în revista «Lumina creștinului» predicăm unu altuia, dar când am văzut ce ați scris în legătură cu Timișoara m-am revoltat... Eu am scris că în anul 1957 un preot a făcut Liturghia de hram sub cerul liber, în ce localitate s-a întâmplat, ce exemplu a dat preotul la predică, ce timpuri erau, nu ce ați scris dv. Eu nu am înțeles nimic și m-au mai luat și alții la întrebări spunându-mi «ce ai voit să spui cu aceasta?»".

Spațiul revistei nu ne permite să publicăm toate întâmplările. Dar ca să fiți mulțumit am făcut un rezumat la ceea ce ne-ați trimis. Ne pare rău că tocmai dv. nu ați înțeles mesajul pe care ați dorit să-l transmiteți cititorilor. Vă recomandăm dv., și celor care v-au făcut observații, să recitiți textul cu atenție; veți vedea că nu e așa cum spuneți.

- Amphion Buteanu (Butea). "Vă rog să-mi precizați data până când pot fi expediate materialele la redacție pentru a putea fi publicate? Am întrebat acest lucru fiindcă în luna iunie am întârziat. Am studiat rubrica «Poșta redacției» ca să pot înțelege nivelul de cultură literară a majorității cititorilor pentru ca munca mea să nu fie zadarnică. Deci, în mare măsură, mi-am dat tot interesul să fiu un bun contribuabil la efortul făcut de colaboratorii revistei. De fapt, n-ar trebui să-mi pun asemenea întrebări și să înțeleg că "musafirul nepoftit n-are scaun". Totuși doresc (ca să-mi împac conștiința c-am încercat cu posibilitățile mele) să vă transmit câteva versuri pe care le-am intitulat "Nu omorâți!" și care s-ar putea să fie considerate «prea dure», dar cred că se încadrează în normele vieții creștine".

Un articol sau o poezie ca să poată fi publicate trebuie să ajungă înainte de 15 a lunii precedente, să transmită un mesaj pentru cititor și să fie în concordanță cu temele dezvoltate de revistă. Nu e vorba de nici un "scaun"... Dacă cineva are ceva de transmis (fără să bată câmpii) o poate face. Ne-au plăcut ultimele două strofe din poezia «Nu omorâți!» pe care le redăm spre meditare: "Ce trist și groaznic e să fii / Călău cu propria-ți voință, / Să n-ai milă de copii / Și să-i omori cu rea credință. // Învață de la animale / Că oricât ar fi de-ngrozitor / S-atât de grijulii, loiale / De moarte să-și scape puiul lor.

- Precup Roman (Alba-Iulia). "Dragi tineri, nu uitați zicătoarea românească: «Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea». Locul vostru este în țară, în România, și ea vă așteaptă. Clădiți pe «citadela voastră intelectuală» experiența voastră acumulată în străinătate și, venind, puneți-o în practică aici, «acasă», investind și creând locuri de muncă fraților voștri care vă așteaptă... Veniți și încordați-vă mintea și brațele schimbând starea jalnică a scumpei noastre patrii! Veniți, și alături de cei rămași cinstiți, înlăturați corupătorii, distrugeți corupția și faceți să înflorească viața social-morală a României, făcând un crez și o realitate din maxima: «Bogăția unui popor nu stă în bani, ci în muncă» (Mihai Eminescu). Noi nu suntem împotriva nimănui, nu-i urâm pe străini, ci vrem să trăim în fraternitate cu ei... În concluzie, dragi tineri, locul vostru este în țară, aici unde v-ați născut, ați crescut și v-ați format; aici unde ați copilărit, unde vă așteaptă cu drag cei rămași, patria noastră România, pentru a-i construi un viitor mai bun, mai înfloritor, implicându-vă în structurile de conducere a țării. Vă veți putea realiza și acasă fiind mai modești în cerințe, mai cumpătați în viață, mai virtuoși, mai dispuși la fapte eroice și mai buni creștini. Nu uitați că trei lucruri sunt necesare pentru a fi fericiți: «Trup sănătos, spirit liber și inimă curată» (J. Domat)".

Avem puțină reținere în a vă spune că aveți perfectă dreptate. Știți zicala "Cu o floare nu se face primăvară"! Nu e suficient să dorească cele sesizate de dv. 1-2% din populație, ci toți, începând de la cei mai mari. Pentru asta trebuie educație, create locuri de muncă, apreciată și răsplătită cum se cuvine munca și, mai ales, totul trebuie ancorat în valorile creștine. Să dea bunul Dumnezeu ca această dorință a dv., de a se reface lucrurile în țară, să se împlinească cât mai curând.

- Monica Opriș (Craiova). Poezia este prea lungă pentru a putea fi publicată în revista noastră și apoi a fost publicată în Almanahul "Presa Bună" 2003. Materialele de care spuneți că ar fi bune pentru tineri așteptăm să ni le trimiteți.

- Cristina Koch Smeu. (București). "În marea mulțime de credincioși, fie catolici, fie ortodocși sau de orice altă religie, omul poate fi recunoscut ca fiind un pelerin al Maicii Domnului, la dimensiunea frunții și genunchilor aplecați în rugăciune și adorație. Fiecare dintre noi ne putem asemăna, astfel, grăuntelui de muștar, înrădăcinat în mâinile preasfintei Fecioare Maria, ce ne povestește de fiecare dată miracolul creșterii în iubire și credință față de Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În umbra sfântului altar, a icoanei sale sfinte, făcătoarea de minuni, mâinile rugătoare pentru ajutor în rezolvarea atâtor probleme de viață, aduc și mulțumirea pentru binefacerile primite propriilor noastre conștiințe, aflate în starea de har sfințitor... De aceea, în licăritul fiecărei lumânări aprinse în murmurul rugăciunii sfântului Rozariu, fiecare făptură devine lumina și sarea vieții mântuitoare fără sfârșit. Aici, la noi, ca și la Lourdes, Czestochowa sau la orice sanctuar al sfintei Fecioare Maria, numărul pelerinilor nu mai este atât de important pe cât este sufletul omului, îmbogățit de minunățiile cerului ce se apleacă cu mulțimea aripilor de îngeri și sfinți binecuvântând. Și, astfel, grăuntele de muștar din parabola Mântuitorului Isus Cristos se regăsește în fiecare dintre noi, aflat la înălțimea chemării sale.

Vă mulțumim pentru cele împărtășite!

- Zinca Boacă (Oituz). "De multe ori ascultăm în biserică cuvintele: «Dacă auziți glasul Domnului nu vă împietriți inimile voastre» sau «Ascultați glasul Domnului, nu vă împietriți inimile voastre». E mare dar de a veni glasul Domnului la noi. Pentru aceasta trebuie să fim pregătiți. Trebuie să dorim acest lucru și să golim sufletul de tot ce nu aparține acestui glas. Să fim treji, să veghem și să ne rugăm... Nu pot să trec cu vederea faptul că la 1 august a plecat de la noi părintele vicar, care ne-a rupt inima și ne-a stors lacrimi. De asemeni, părintele paroh a împlinit 46 de ani. Îi dorim sănătate, putere de muncă, har, răbdare multă, zile și ani mulți ca să ne călăuzească pe calea mântuirii.

Continuați să ascultați și să meditați tot ce se spune în biserică și rugați-vă pentru preoții pe care Dumnezeu vi-i trimite, precum și pentru aceia care au lucrat în parohia dv.

- B.G. (Bacău). "V-am scris pentru a vă cere părerea în legătura cu un citat din «Imitațiunea lui Cristos» a lui Ioan Gerson, Cartea I, Cap. 22 («Despre nefericirea firii omenești», alineatul 2, în care se spune: «Fericirea omului nu stă în a agonisi belșug de averi vremelnice, ci îndestularea stă undeva la mijloc. Într-adevăr, sărăcie este viața pe pământ. Cu cât omul caută să propășească duhovnicește, cu atât viața aceasta i se pare mai amară, fiindcă simte și vede mai lămurit toate cusururile nimicniciei omenești. Căci a mânca, a bea, a veghea, a dormi, a se odihni, a lucra și a fi supus la toate celelalte trebuințe ale firii, cu adevărat e o mare sărăcie și necaz pentru omul evlavios care bucuros ar voi să fie dezlipit de pământ și liber de cătușele păcatului». Mai putem noi găsi măreția lui Dumnezeu în cele înconjurătoare în asemenea condiții? Cum ar putea rezista un om care căuta cu tot dinadinsul pe Dumnezeu Tatăl în această "junglă"?

Pasajul la care v-ați oprit, pentru a fi înțeles, trebuie citit în context. Textul este luat din Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos (Traducere nouă, după originalul latin, cu stabilirea concordanței citatelor din Sfânta Scriptură, de Andrei Brezianu), Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1991. Ideea de bază este că nimic nu valorează mai mult decât întoarcerea la Dumnezeu și viața cu Dumnezeu; toate cele vremelnice în comparație cu cele cerești sunt nimic. Într-adevăr, alineatul la care faceți referință începe prin cuvintele: "Mulți vor spune, în prostia nepriceperii lor: «Iată ce viață fericită duce cutare, cât este de bogat, cât de mare, cât de puternic și cât de sus stă!» Dar întoarce-ți privirile spre cele cerești și vei vedea că toate aceste lucruri vremelnice nu sunt nimic...". Cele notate sunt un ecou al cuvintelor lui Cristos: "Ce i-ar folosi omului să câștige lumea întreagă, dacă s-ar osândi ori s-ar pierde pe sine însuși?" (Lc 9,25) sau al cuvintelor sfântului Paul: "Toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu" (Fil 3,8). Așa stând lucrurile, este clar că măreția lui Dumnezeu se poate descoperi în cele înconjurătoare căci, așa cum spune psalmistul, "cerurile vorbesc despre salva lui Dumnezeu și firmamentul vestește lucrarea mâinilor sale" (Ps 19,1). În această "junglă", cum scrieți dv., Dumnezeu este acela care ne dă putere. Trebuie să i-o cerem în rugăciune și să ne curățăm ochii prin întoarcere la el pentru a vedea clar ce este cu adevărat important și ce nu.

- Genovica Ivan (Săbăoani) "«Dacă nu ne instruim bine în religie ne vor invada sectele». (Ioan Paul al II-lea). Așa este. Sectele răsar ca ciupercile în păduri, își fac simțită apariția pe ici, pe colo; auzim de câte un guru care vine cu câte o doctrină nouă că nu face rău nimănui, că este aducător de fericire, că este un nou profet etc.; fel și fel de ademeniri ca să-și atragă adepți. Și unii săraci sau bogați, tineri sau chiar vârstnici, nu mai contează că se leapădă de credința lor primită la Botez, se lasă ademeniți pentru ca viața să le fie mai îmbunătățită, pentru un loc de muncă, pentru casă, masă, sănătate sau alt interes, înșelați de cei care la rândul lor sunt rătăciți, căutători de fericire și amăgiți de ei înșiși... Nu vedem noi oare, cum familiile sunt dezbinate atunci când un membru al ei face parte dintr-o sectă? "Cine ține la viață o va pierde..." Casă, muncă, masă -, sectele, organizațiile ocultiste, sataniste, pot să dea, dar un lucru nu pot facilita și anume: mântuirea sufletului. Ele, nu au puterea aceasta, ci spun doar "Doamne, Doamne..." însă Dumnezeu este departe de activitățile lor, prin neascultarea lor de cuvântul său. Când cuvântul lui Dumnezeu nu este pus în practică, ci mai mult răstălmăcit după fiecare cum îi trece prin cap, consecințele se văd, ne lăsăm influențați de puterea celui rău".

Cauzele pe care dv. le-ați enumerat nu sunt complete și nu sunt cele mai importante. De ce părăsesc unii Biserica pentru a se îndrepta spre alte grupuri? Poate că principalele cauze țin de izolare, neimplicarea în viața Bisericii, singurătate, boală, suferință etc.

Un creștin adevărat va ști să treacă peste toate provocările, chiar dacă sunt înșelătoare. Nu cele materiale trebuie să ne fac să-l iubim pe Dumnezeu, ci faptul că el l-a trimis pe Fiul său ca să ne răscumpere prin moartea sa pe cruce. Rugați-vă pentru cei care stau în dubii sau în pericol de se lepăda de Dumnezeu.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat