Dacă nu acum, atunci când?

Scrisoare deschisă adresată tinerilor

Dragi tineri şi tinere,

De ce să ne ascundem atât! De ce să nu spunem lucrurilor pe nume într-o lume care tinde să fie fără nume? Toţi oamenii şi dintre ei, încep cu mine, cu tine, cu toţi tinerii şi tinerele, cu toţii avem un trup, în care Dumnezeu, creatorul, a pus un suflet. Aşadar, suntem formaţi din două părţi distincte, dar care, fiind împreună, se completează. Sufletul este cel care face legătura mai uşor cu Dumnezeu, iar trupul face legătura cu lumea înconjurătoare. Cu toate acestea, realizăm de atâtea ori că trupul este slab, că are înclinaţiile lui, aparent, mai mult rele decât bune.

Aşa găsim în viaţa noastră elemente de genul: alcool, tutun, droguri, sex, o mass-media care mai mult dărâmă decât construieşte etc. Sunt realităţi faţă de care nu trebuie să ne lăsăm învinşi. Cineva trebuie să meargă şi împotriva curentului! Şi dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?

E adevărat, avem un trup care de multe ori îşi cere drepturile. Unele sunt legitime, dar au timpul lor (actul conjugal), altele sunt tolerate, dar nu în exces (alcoolul, tutunul), iar altele trebuie îndepărtate total (drogurile, pornografia, anticoncepţia, avortul etc). Acestea din urmă ies din sfera drepturilor. A le folosi echivalează cu blocarea unei centrale atomice. Dumnezeu ne-a creat asemenea unei astfel de centrale. Totul trebuie să funcţioneze conform proiectantului, care este Dumnezeu. În momentul în care noi, cei care dispunem de proiectul lui Dumnezeu, intervenim pentru a-l modifica, se va produce inevitabil o explozie.

A interveni la nivel de trup cu excesele, cu viciile expuse mai sus, ne expunem în mod conştient exploziei, iar aceasta poate fi fatală. (ex.: drogurile provoacă dependenţă şi apoi moartea; folosirea anticoncepţionalelor provoacă infertilitatea, cancerul mamar; alcoolul are un dublu efect, asupra celui care îl consumă şi asupra celor din jurul său; folosirea neînţeleaptă a mass-media conduce la dezechilibre intelectuale, psihologice, morale etc.)

Ştim că a greşi este omenesc, dar a persevera este diavolesc. Astăzi, mai mult ca oricând, datorită tehnicii avem posibilitatea să luăm contact cu toate realităţile expuse mai sus, direct sau indirect. Cunoaştem experienţele altora sau poate pe ale noastre privitoare la aceste realităţi. Mai multe întrebări provocatoare ne stau la suflet: Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Câte victime aşteptăm să mai fie? Vreau să fac parte dintre ele? Ne place să trăim viaţa numai la nivel de adrenalină?

Dumnezeu ne-a creat cu un trup în care a sădit un suflet. E ca şi cum am fi "însărcinaţi" cu acest suflet. Şi câtă grijă are o mamă adevărată de sarcina sa! Câtă grijă trebuie să avem de sufletul nostru! O mamă nechibzuită îşi va condamna copilul o viaţă întreagă. Un trup nechibzuit îşi condamnă sufletul o veşnicie întreagă. Dacă nu acum, atunci când?

(Scrisoarea este rezultatul întâlnirii unui grup de tinere coordonate de pr. Felician Tiba şi sr. Felicia Gherghieş, O.A., cu ocazia Zilei Prieteniei, 13 martie 2004)