Parohia Baraţi

Localitatea Baraţi, componentă a comunei Mărgineni, judeţul Bacău, este situată pe terasa superioară a Bistriţei şi pe dreapta pârâului Trebeş, la 4 km depărtare spre nord-vest de oraşul Bacău. Încă de la întemeiere satul a fost locuit de credincioşi catolici.

În trecut, moşia satului a fost proprietatea călugărilor franciscani observanţi, veniţi la Bacău de la Mănăstirea din Şumuleu Ciuc, călugări cunoscuţi sub numele de "băraţi", iar mănăstirile sub denumirea de "bărăţii". Localitatea Baraţi îşi trage numele din cuvântul maghiar "barat", care înseamnă "frate", "călugăr". Toponimul "Boraz" a fost folosit, pentru prima dată, în raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, dar, în practica de toate zilele, era folosit şi mai înainte.

În trecut, vatra satului era mai spre nord, în sectorul care astăzi se numeşte "Burbuleşti" şi a fost sat mănăstiresc, proprietatea Mănăstirii Bacăului ("Bărăţia") şi ulterior al Episcopiei de Bacău, respectiv Iaşi. Numele iniţial al satului, sub care a fost dăruit mănăstirii şi care se află în documente, a fost acela de Trebeş. În cursul anilor, toponimul de "Boraz" a înlocuit numele vechi al satului.

Desele judecăţi care s-au făcut pentru delimitarea acestei moşii dovedesc că au existat două localităţi cu numele de Trebeş: Trebeşul unguresc sau Trebeşul de Jos şi Trebeşul moldovenesc sau Trebeşul de Sus. Din aceste documente rezultă că Trebeşul moldovenesc sau Trebeşul de Sus era în fundul văii, spre podul de la "Saca", iar Trebeşul de Jos era lângă moşia Baraţi, de la gura Negelului până în fund, la pârâul Cârligata. Cu timpul, denumirea Trebeşul unguresc sau Trebeşul de Jos a fost înlocuită cu denumirea nouă de "Boraz" sau Baraţi.

Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris în anul 1745, menţionează la Trebeş 30 de familii catolice, iar relatarea preotului Ioan Hrisostomul Dejoannis, din 9 aprilie 1762, precizează că "...în Trebeş, pe micul teren al episcopului de Bacău este o biserică de lemn acoperită cu paie, închinată sfintei Fecioare Maria a Întâmpinării (2 februarie), cu un altar, cinci icoane, un potir nou de argint, cu patenă, tot de argint, ambele aurite, o planetă cu stolă şi manipol de mătase, trei prosoape şi alte scule. Este o clopotniţă de lemn, cu un clopot de circa 100 kg şi un gard mare care înconjoară cimitirul". Raportul anonim despre situaţia bisericilor din Moldova, scris probabil în anul 1776, foloseşte pentru prima dată în statisticile catolice toponimul "Boraz" în loc de Trebeş şi precizează că aici este biserică cu 150 de credincioşi şi nu mai menţionează localitatea Trebeş.

Denumirea "Baraţi" se foloseşte, în continuare, de toate statisticile catolice, dar Schematismul Misiunii din Moldova (1850) face menţiunea unui sat Trebeş, pe lângă denumirea Baraţi, şi tot aici apare o altă aşezare numită "Sacca". Trebeşul Nou, indicat aici, are acelaşi amplasament pe care l-a avut altă dată Trebeşul de Sus sau Trebeşul moldovenesc, iar "Sacca", precum s-a conturat mai târziu, este aşezată pe dealul din fundul Văii Trebeşului. Noile aşezări se menţin în continuare, chiar dacă nu sunt menţionate în statistici.

Biserica actuală s-a construit pe vetrele noi de sat, începând cu anul 1927, şi s-a finisat în anul 1932, sub conducerea tehnică a parohului de atunci, pr. Iosif Tălmăcel.

La începutul anului 1982 la Baraţi s-a deschis centrul parohial cu hramul "Coborârea Duhului Sfânt", prin dezmembrare de la Parohia Bacău, având astăzi în administraţie filiala Măgura. În 2003, în Parohia Baraţi s-au înregistrat 10 botezuri, s-au oficiat nouă căsătorii şi au fost înmormântaţi 18 credincioşi. Împreună cu credincioşii din Măgura, parohia însuma la sfârşitul anului 2003, 565 de familii şi 1.700 de credincioşi. Din anul 2000 părintele Ferenţ Tancău este paroh al acestei comunităţi.

Pr. Alois Moraru