Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Misiuni -

Impresii din misiuni

Cele patru tinere plecate în misiune în urmă cu doi ani, Mihaela Gal și Monica Benedic (Coasta de Fildeș), Mihaela Gherghelucă și Monica Bogdănel (Togo) s-au reîntors de curând în țară și au binevoit să împărtășească cititorilor revistei câte ceva din impresiile lor.

"Trăind împreună aventura iubirii" - acestea au fost cuvintele pe care PS Petru Gherghel ni le-a adresat în ziua de 7 octombrie 2001 în cadrul sfintei Liturghii a tinerilor din catedrala "Adormirea Macii Domnului", când Biserica noastră locală s-a hotărât pentru prima dată să trimită laici în misiune. Și pe bună dreptate, cei doi ani petrecuți în Togo în mijlocul celor mici, dar nu numai, s-au dovedit a fi o adevărată aventură a iubirii. Se știe sigur că viața ne rezervă momente de bucurie, dar și de încercare. Însă, când știi să te abandonezi în mâinile providenței divine totul capătă un nou sens și viața devine din ce în ce mai frumoasă. Fiecare zi de muncă începea cu surâsul de pe buzele copiilor, brațele deschise care te întâmpinau și cuvintele de bun venit. Acestea îți dădeau curajul de a înfrunta ziua în ciuda dificultăților pe care le întâlneam. Desigur, misiunea noastră nu s-a limitat numai la grădinița Surorilor Providenței, dar am lucrat și cu tinerii. Încetul cu încetul, am intrat în universul tânărului african unde am descoperit setea de a cunoaște alte realități, dar și dorința lor de a întâlni persoane care să-i asculte, să-i înțeleagă, să-i respecte ca ființe umane și să-i sfătuiască într-o societate predominant poligamă, în care adolescentul este al nimănui. Nu puține sunt cazurile în care la 14 ani trebuie să iei viața în mâini și să fii tată și mamă pentru frații mai mici, îngrijindu-te în același timp de mama sau bunica bolnavă. Pe lângă toate acestea, trebuie să te întreții și la școală. În ciuda dificultăților, tânărul mai are puterea să se oprească să-ți ofere un zâmbet și să te încurajeze. Este adevărat că societatea românească trece printr-o perioadă de tranziție și fiecare este preocupat pentru ziua de mâine. Oare africanul are mai puține probleme, viitorul pare mai fericit sau plin de perspective? Ne îndoim. Ar trebui să învățăm de la ei să surâdem și să fim optimiști. Să ne abandonăm, așadar, în mâinile lui Dumnezeu și să trăim cuvântul vieții. (Monica și Mihaela, Togo)

Am început împreună aceeași "aventură a iubirii"; nu aveam prea multe de oferit, doar viața noastră de zi cu zi, trăită în mijlocul lor și dragostea pe care o aveam față de cei aflați în suferință. Cei doi ani pe care i-am trăit împreună cu Surorile Providenței, în Anonkoua-Koute, un cartier sărac de la periferia capitalei economice, Abidjan, au fost cei mai minunați ani din viața noastră. Trăind în mijlocul unor oameni atât de săraci și de simpli, care în ciuda tuturor suferințelor erau mereu cu zâmbetul pe buze, nu puteai rămâne indiferent. Pe lângă bolnavii în mijlocul cărora eram zi de zi, la centrul de sănătate, sâmbăta după-amiaza și duminica dimineața (după Liturghia copiilor), făceam cateheză cu copiii care se pregăteau patru ani de zile pentru a primi Botezul și prima sfânta Împărtășanie. Nu a existat niciodată un moment în care să fi spus: "Vreau acasă", deoarece nu ne simțeam străine, dimpotrivă, acolo am găsit o mare familie care ne-a primit cu brațele deschise. Vă puteți închipui că ne-a fost greu să ne întoarcem, lăsând totul în urma, iar dacă se spune că o dată plecat în Africa te îmbolnăvești de o boală gravă "mal d'Afrique" adică "răul după Africa", este adevărat. A fost o experiența care ne-a îmbogățit atât pe plan profesional cât și pe plan uman, dar mai ales pe cel spiritual. Ceea ce am putut oferi noi celor de acolo a fost foarte puțin în comparație cu ceea ce am primit. A fi misionar înseamnă a-ți trăi viața de zi cu zi, după exemplul lui Cristos. Aceasta o putem face atât în țară cât și în țările de misiune, important este să nu fim închiși în noi înșine, să încercăm să dăm mereu ce avem mai bun și tot ceea ce facem să facem cu dragoste. (Mihaela și Monica, Coasta de Fildeș)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat