Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Nu distrug, ci construiesc!

Cât de ușor suntem dispuși să ne dăm cu părerea atunci când este vorba de alții! Personal însă nimeni nu ar vrea să fie subiect de discuție, mai ales atunci când discuțiile au un caracter răutăcios. Da, ne place să fim vorbiți de bine, dar nu ne place să vorbim la fel de alții.

Am încercat să fac o experiență și ea mi-a confirmat exact ceea ce doream să știu. Cineva mi-a spus odată că atunci când se întâlnesc doi oameni foarte rar vorbesc despre ei înșiși, ci imediat conduc discuția la o altă persoană. Am dorit să văd dacă așa stau lucrurile.

Mi-am propus să fiu atentă ori de câte ori vorbesc cu cineva, să văd care este subiectul discuțiilor noastre. Am rămas uimită! Niciodată nu mi-am dat seama cât de mult îi judec pe oameni. Mare parte din discuțiile mele cu altcineva erau despre alte persoane, iar tema principală erau problemele familiale. Ceea ce nu aveam eu, ceea ce nu trăiam eu, ceea ce au alții în plus față de mine, imediat devenea subiect de discuții și ca atare de judecată atunci când aveam posibilitatea să discut cu cineva. Dar într-o zi, bineînțeles după ce mai întâi îmi propusesem ca exercițiu de voință să evit orice discuție despre o altă persoană, am trăit un fapt care m-a făcut să înțeleg cât de important este să nu discut despre alții fără să știu mai întâi despre realitatea lor. De ziua mea de naștere am primit un cadou curios în felul său, dar plin de semnificație. Părăsisem pentru câteva clipe biroul la care lucram. La întoarcere am găsit pe masa mea de lucru un pachețel învelit frumos, cu o panglică roșie, care dădea cadoului o mai mare valoare. L-am luat cu sfială în mână, dar am constatat că era foarte greu pentru mărimea pe care îl avea. Imediat m-am dus cu gândul la o piatră care putea să fie înăuntru și, fără să stau prea mult pe gânduri, am aruncat acel pachețel pentru a-mi da seama de ceea ce conține.

La contactul cu pământul s-a văzut într-adevăr că era vorba de o piatră, dar nu-l desfăcusem încă pentru a le arăta colegelor că mi-am dat seama de gluma pe care o făcuseră.

Cineva, văzându-mă cum am aruncat pachetul, mi-a spus: "Și dacă nu e piatră?" "Nu se poate, am replicat, este prea greu pentru mărimea lui". "Desfă-l și convinge-te". L-am desfăcut și într-adevăr mi-am dat seama că nu procedasem tocmai bine aruncându-l. Era o piatră, exact cum bănuiam, dar era una deosebită, una pe care era pictat un simbol al lui Dumnezeu care dă omului nenumărate haruri, pentru că el, la rândul lui, să împartă altora. Era o pictură superbă și mai ales cu subiect religios. Acum îmi era rușine de colege pentru că mă comportasem în acest fel neîncrezător. Dar atunci am învățat ceva, am învățat că nu trebuie să am vreo atitudine potrivnică înainte să fiu sigură de un lucru. Am învățat că nu trebuie să vorbesc despre nimeni fără să fiu sigură că ceea ce spun este adevărat. Mai întâi eu aruncasem acel frumos pachețel pentru că nu știam ce se află în el; mi-am dat seama de valoarea lui când l-am desfăcut. M-am convins că ceea ce era acolo era cu mult peste așteptările mele. La fel cred că este și atunci când avem curajul să vorbim despre alții. Vorbim fără să cunoaștem ce este în interiorul omului. Fiecare are personalitatea sa, are problemele sale, momentele sale mai bune sau mai puțin bune. M-am convins că judecam de multe ori după aparențe. Uneori, persoana despre care vorbeam, din cauza vorbelor mele avea de suferit, fie la serviciu, fie în familie. Mai mult ca oricând acel cadou m-a făcut să înțeleg cât de ușor poate o vorbă să distrugă o persoană. L-am aruncat fără să-l cercetez. La fel procedam și cu vorbele mele, le aruncam fără să-mi pese dacă erau sau nu adevărate. Acum țin mult la acel cadou simbolic în felul lui, dar a fost și pentru mine un simbol. De atunci nu mai vorbesc despre alții decât ceea ce trebuie și ceea ce este adevărat, nu ca să distrug, ci ca să construiesc. (Elisabeta)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat