Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Misiuni -

O experiență unică

Interviu cu misionarele românce

Duminică, 7 octombrie 2001, în cadrul sfintei Liturghii pontificale din catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iași, patru tinere (Mihaela Gal, Monica Benedic, Mihaela Gherghelucă și Monica Bogdănel) au primit binecuvântarea în vederea plecării ca misionare voluntare laice în Coasta de Fildeș (primele două) și respectiv Togo (ultimele două). Sosite în țară pentru a-i vedea pe cei dragi, au fost rugate să răspundă la câteva întrebări pentru cititorii revistei "Lumina creștinului".

Unii spun că Africa este departe de Dumnezeu. Cum stau lucrurile?

Trăind alături de ei, am constatat un simț al sacrului, al divinului foarte profund. Indiferent de imaginea pe care o au despre Dumnezeu sau de numele cu care îl adoră, el este întotdeauna ființa supremă, Creatorul vieții și singurul care poate rezolva orice problemă. Cât despre creștini, au o credință profundă pe care și-o manifestă dinamic. Liturghiile sunt foarte animate, africanul participând trup și suflet la această întâlnire cu Dumnezeu. Chiar dacă Liturghia durează două-trei ore, nu ai șanse să adormi.

Ce trebuie să facă un african care dorește să devină creștin?

În această privință, Biserica are un sistem bine organizat, care, prin durata pregătirii, permite persoanei să fie deplin convinsă că dorește să facă acest pas. Pregătirea începe cu un an de precatehumenat, în care persoana face primii pași în cunoașterea lui Dumnezeu și a vieții creștine. Urmează trei ani de catehumenat în care pregătirea continuă, iar dacă dorința rămâne vie și este manifestată prin prezența la Liturghia duminicală și la formarea catehetică, catehumenul încheie această etapă printr-un examen serios, urmat de primirea Botezului și a primei sfinte Împărtășanii. Urmează alți doi ani de cateheză, pentru a primi sacramentul Mirului.

Dar voi ce faceți acolo?

După cum cred că vă amintiți, două dintre noi suntem în Togo, într-un sat izolat, fără electricitate, situat la 70 km de capitală, Kouwe. Aici suntem educatoare la grădinița surorilor Providenței. Grădinița s-a născut ca o continuare a centrului nutrițional la dispensarul acelorași surori. Pornind de la asigurarea unei mese zilnice pentru copiii subnutriți care au fost recuperați de către surori și care, reîntorși în familie, redeveneau subnutriți, s-a ajuns la o grădiniță cu toate structurile necesare, care are 115 copii înscriși. Problema era că educatoarele nu aveau pregătirea necesară. Noi ne aflăm acolo atât pentru copii cât și pentru formarea personalului. Este o experiență unică pentru noi, dar și pentru cei de acolo. Depășind momentele uneori mai dificile ale începutului, acum putem spune că există o colaborare armonioasă și rodnică și ne simțim ca într-o familie. Celelalte două suntem în Coasta de Fildeș într-un dispensar situat la periferia capitalei economice Abidjan. La Anonkoua-Koute lucrăm în dispensarul Surorilor Providenței, un centru de sănătate construit în colaborare cu locuitorii satului. Dispensarul are mai multe secții: pediatrie, consultații adulți, consultații prenatale, maternitate, dermatologie, cardiologie etc. Bolnavii vin uneori de departe și sunt atât de numeroși încât, aproape zilnic, surorile sunt nevoite să îi refuze pe unii dintre ei, căci nu pot face față. Oricum primim aproximativ 600 de bolnavi pe zi. Bolile sunt dintre cele mai diverse și destul de des ne confruntăm cu epidemii de holeră sau rujeolă, datorate ignoranței și sărăciei. Boala cea mai frecventă este malaria, care, dacă nu este tratată corect, poate duce la complicații grave. În ciuda volumului mare de muncă și al programului încărcat, ne simțim foarte bine, lucrăm într-o atmosferă plăcută și într-o colaborare armonioasă cu restul personalului, care abia așteaptă să ne întoarcem. La sfârșitul săptămânii suntem implicate și în cateheza cu copiii catehumeni, o altă sursă de bucurii.

Ce mesaj doriți să transmiteți?

Experiența pe care o trăim este unică și deosebit de frumoasă. Întotdeauna va fi nevoie de persoane dispuse să dea din puținul pe care îl au celor mai săraci ca ei. Curaj, nu vă temeți, africanii nu trăiesc în copaci!

Camelia Anton (Nisiporești)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat