Zile de încercare şi de har

În marele ocean de cuvinte se cristalizează o nouă lacrimă plină de lumină, de iubire şi de har. N. Steinhard ne-a lăsat ca moştenire spirituală: Jurnalul fericirii; Tereza a Pruncului Isus ne mărturiseşte viaţa de sfinţenie descoperită şi manifestată în lucrurile mici prin confesiunea: Istoria unui suflet; părintele Gheorghe Pătraşcu ne-a lăsat un testament al suferinţelor în închisorile comuniste. Zile de încercare şi de har nu este nicidecum o condamnare a atrocităţilor vechiului sistem, ci o istorie a suferinţei pentru Cristos şi pentru Biserică.

Generaţia actuală a cunoscut doar în parte mentalitatea unei ideologii total diferită de cea creştină. Însă prin prisma oculară a acestei mărturii avem fericita ocazie de a-i putea descoperi şi înţelege adevăratul scop. Suferinţa slujitorilor Bisericii secolului XX ne conduce retrospectiv către imaginea comunităţii primare, care, cu toate că era persecutată, numeric creştea din ce în ce mai mult. De aceea şi Tertulian avea să exprime celebra formulă: "Sanguis martyrum semen christianorum" (sângele martirilor - sămânţa creştinilor). Vocaţiile abundente de astăzi sunt rodul suferinţelor unui popor care a suferit datorită credinţei autentice.

Testamentul spiritual al părintelui Gheorghe Pătraşcu nu este nici pe departe un roman, ci o istorie autentică, meditată, trăită. Şi are drept scop scoaterea în evidenţă a planului lui Dumnezeu de mântuire care nu se adresează numai celor care sunt persecutaţi, dar şi acelora care persecută. Autorul nu face numai o autobiografie a suferinţelor proprii, el reuşeşte să redea o fotografie schematică de regiuni şi persoane care au suferit în timpul regimului comunist. Acesta din urmă şi-a dat seama că pentru a implanta teroarea şi frica trebuia să treacă peste slujitorii Bisericii. Ei au fost aceia care au păstrat vie conştiinţa naţională până la dăruirea de ei înşişi manifestată atunci când s-a cerut acest lucru prin sacrificiul suprem.

Parcurgând această carte vom descoperi în ea locuri şi persoane cunoscute. Ne vom pleca cu umilinţă peste această filă sângeroasă a istoriei pentru a culege roadele harului. Cu istoria lor ne mândrim noi cei de astăzi, dar pentru a ne putea mândri va trebui să o cunoaştem. O istorie plină de paradoxuri, din care extragem seva carităţii. Concluzia care ar trebui să ne însufleţească ar fi aceea că "Tatăl ceresc" nu părăseşte niciodată pe aceia care îl iubesc din toată inima. Într-un limbaj simplu şi concret pe care aceste mărturii ni le oferă, să parcurgem această carte plini de admiraţie şi respect profund pentru aceia care au avut puterea de a da mărturie despre identitatea lor nu numai umană, dar şi religioasă. Autorul ar vrea parcă să ne atenţioneze că zile de încercare vor fi mereu, dar peste ele nu trebuie să lipsească harul.

Să facem o incursiune asupra trecutului pentru a fi mai conştienţi de prezent şi în viitor fideli credinţei pe care o mărturisim şi o trăim împreună.

Fr. Ciprian Ban, OFMConv.