Episcopul Mihai Robu

În ultimele luni au fost din ce în ce mai virulente apelurile lansate de liderii unor mişcări politice sau etnice de a se rezolva "problema ceangăilor" din Moldova. În demersurile pe care aceştia le-au susţinut în diferite şedinţe şi adunări, care au avut loc în ţară sau în străinătate (chiar şi la Consiliul Europei), au evocat "dreptul ceangăilor de a primi educaţie în limba maternă", "oficierea serviciilor religioase în limba ceangăilor", "recunoaşterea drepturilor acestei minorităţi etnice" etc. Acestea sunt doar premise pentru a provoca anumite "tensiuni" în rândul autorităţilor civile şi religioase, dar şi adversităţi între credincioşi. Astfel de situaţii nu sunt de dată recentă, de aceea voi prezenta câteva aspecte din timpul păstoririi episcopului Mihai Robu.

Episcopul Mihai Robu
Drepturile catolicilor din Moldova

În deceniul al cincilea din secolul trecut au existat mai multe momente grele pentru catolicii din Moldova întrucât li s-a pus la îndoială comoara cea mai de preţ, alături de catolicitatea lor, anume originea lor etnică română. Fără a menţiona momentele similare care au apărut după unirea principatelor din 1859, provocate de atitudinea abuzivă a unor autorităţi ale statului român sau ale celui maghiar, şi nici cele impuse chiar de autorităţile de la Moscova (după 1950), în cele ce urmează voi aminti doar câteva "situaţii dramatice" din perioada 1940-1943: "atmosfera de duşmănie a funcţionarilor civili faţă de catolici"; calificativele injurioase adresate românilor catolici ("unguri, maghiari, ceangăi, boanghine" etc.); considerarea catolicilor ca nişte "străini şi duşmani ai ţării"; refuzul autorităţilor de a elibera acte de stare civilă pe motiv că "cei născuţi şi botezaţi în rit catolic nu pot fi consideraţi de origine etnică română"; eliberarea de certificate false - pe care se specifică "etnia maghiară"; îndepărtarea catolicilor din funcţii publice pe motivul că "nu sunt români"; în unele manuale de istorie, geografie şi religie erau inserate epitete jignitoare la adresa catolicilor moldoveni; reclamaţii tendenţioase la Ministerele de Interne, cel al Cultelor şi al Apărării, împotriva unor preoţi şi credincioşi catolici etc.

Fiind conştient de aceste "nedreptăţi şi jigniri" aduse catolicilor din Moldova, la 6 martie 1943, episcopul Mihai Robu, printr-un gest extrem de curajos, a luat hotărârea de a stopa această situaţie adresându-se direct mareşalului Ion Antonescu printr-un memoriu detaliat şi bine documentat. În cele şapte pagini ale memoriului (care este însoţit de şapte anexe şi de cartea părintelui Iosif M. Pal, Originea catolicilor din Moldova şi franciscanii, păstorii lor de veacuri), episcopul Mihai Robu a prezentat "campania de ponegrire şi prigoană" a catolicilor din Moldova, a cerut mareşalului să analizeze situaţia existentă şi să dispună "măsuri de îndreptare". "Credincioşii mei, scria episcopul Robu, au fost şi sunt cetăţeni paşnici şi-şi fac datoriile lor către ţară la fel ca fraţii lor ortodocşi: dau biruri, plătesc impozite, fac armată, ascultă de superiorii lor, fac toate angaralele la care sunt supuşi şi ceilalţi fii ai ţării, nu nutresc sentimente duşmănoase ţării, nu cunosc altă ţară decât Ţara lor Românească. (...) Toţi se simt români şi sunt mândri a fi români, şi-i doare inima că sunt consideraţi străini sau unguri numai pentru că sunt catolici".

Memoriul episcopului Robu a fost analizat în şedinţa Consiliului de Miniştri din 17 martie 1943, când s-a reiterat poziţia Guvernului României faţă de Biserica Catolică. În hotărârea luată, guvernul îşi însuşea în totalitate aspectele semnalate de episcopul de Iaşi şi hotăra declanşarea unei anchete asupra acestui "aspect grav", hotărând pedepsirea tuturor funcţionarilor implicaţi.

Într-o scrisoare adresată episcopului Robu, la 18 martie 1943, preşedintele Consiliului de Miniştri, profesorul Mihai Antonescu, declara: "În ce priveşte în mod special situaţia populaţiei catolice din Moldova, care este de origine română, deznaţionalizată şi considerată greşit ca fiind de origine ungarică (ceangăi), am dat instrucţiuni atât d-lui ministru de Justiţie, cât şi d-lui ministru de Interne, ca să se arate tuturor prefecturilor şi organelor administraţiei locale că aceste populaţiuni nu pot fi considerate ca străine de poporul nostru şi cu atât mai puţin să se practice faţă de ele mijloace nepotrivite". Această scrisoare a fost trimisă de episcopul Robu, la 3 aprilie 1943, tuturor preoţilor parohi din Moldova. Optimist, episcopul solicita aducerea la cunoştinţa credincioşilor catolici faptul că Guvernul României a respectat credinţa catolică şi că "originea etnică română este recunoscută tuturor catolicilor din Moldova". (va urma)

Pr. Alois Moraru