"Sau Africa sau moartea"

Daniel Anton Comboni

În ideea cunoaşterii vieţii misionare a Bisericii lui Cristos, ne propunem să vă prezentăm în numerele viitoare, pe cât va fi posibil, câteva dintre personalităţile remarcabile din câmpul misionar al Bisericii Catolice din ultimele secole.

S-a născut în ziua de 15 martie în anul 1831 la Limone sul Garda, lângă Brescia, în nordul Italiei. A fost botezat la numai o zi după naştere şi a primit prima sfântă Împărtăşanie la vârsta de 11 ani. La un an după aceea este primit în institutul fondat de Nicolae Mazza, care avea ca scop educarea tinerilor săraci înzestraţi cu inteligenţă sclipitoare, cu moravuri bune şi cu principii sănătoase.

La umbra acestui institut, adolescentului Daniel îi încolţeşte vocaţia la viaţa misionară. Dorinţa arzătoare de a se şti dăruit acestui ideal îl face ca timp de cinci ani înainte de a fi hirotonit preot să depună jurământul de consacrare pentru toată viaţa în slujba misiunilor din Africa Centrală. La trei ani după hirotonire, pe când avea 26 de ani, pleacă împreună cu alţi colegi spre Africa Centrală, dar în scurt timp (un an şi jumătate), din motive de sănătate, abandonează Misiunea "Sfânta Cruce", unde se stabilise. Se întoarce în Italia lăsând parcă să se înţeleagă că e vorba despre un faliment.

În Italia lucrează în institutul canonicului Mazza în calitate de educator şi apoi de vicerector. În anul 1864, în timp ce se afla la Roma în rugăciune la mormântul sfântului Petru, îi vine inspiraţia genială de a concepe un plan de "regenerare a Africii". Acest plan, care are în centrul său ideea: "Să salvăm Africa cu Africa", este prezentat la numai trei zile cardinalului Barnabo, prefectul Congregaţiei Propaganda Fide şi imediat după aceea Sfântului Părinte Pius al IX-lea. Începând cu luna decembrie a aceluiaşi an întreprinde o călătorie de animare misionară în Italia, Franţa, Germania, Austria şi Anglia cu scopul de a face cunoscut planul său pentru Africa. În anul 1866 părăseşte institutul canonicului Mazza şi fondează în Verona, la îndemnul cardinalului Barnabo şi al papei Pius al IX-lea, un institut misionar pentru Nigritia (Africa) şi în Cairo (Egipt) două institute misionare: unul pentru bărbaţi şi celălalt pentru femei.

Prin intermediul planului său pentru Africa, Daniel atrage mulţi colaboratori şi împreună cu ei se avântă în călătorii extenuante înspre "inima negrului continent". O mare parte dintre ei cad răpuşi din cauza febrei tropicale, însă Daniel rezistă, convins fiind că opera sa misionară, aşezată sub protecţia Inimii lui Isus, care s-a jertfit pe sine şi pentru mântuirea africanilor, nu va pieri. Luptă împotriva traficului de sclavi cu toată opoziţia duşmănoasă şi plină de egoism a colonialiştilor vremii. Îi îndeamnă pe albi (europeni) să se încreadă în negri, iar pe negri (africani) să aibă încredere în ei înşişi, luându-şi în serios rolul de protagonişti şi artizani ai propriului lor viitor. În timpul Conciliului Vatican I, la care este chemat să contribuie personal, Daniel lansează un apel pentru angajarea întregii Biserici Catolice în favoarea Africii. (va urma)

Traducere şi prelucrare de Ionela Neculai