Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru tineri -

Ajunge zilei necazul ei

În anii '70 am asistat îngroziți și neputincioși la cursa înarmărilor. Se știe, statele așa-zis bogate se întreceau în a-și fabrica arsenale nucleare. Sub masca apărării, amăgindu-se că sunt arme exclusiv defensive, aceste state cheltuiau sume colosale în slujba răului, a distrugerii.

De ce spun "așa-zis bogate"? Pentru că măsura bogăției sau sărăciei unei țări constă în nivelul de trai al oamenilor: țara e săracă dacă sunt oameni săraci ce locuiesc în ea. Or, în acest timp, oamenii din acele țări duceau lipsuri, sufereau de foame - erau săraci. Dar nu, dacă un stat își procură o armă performantă, statul inamic își face una și mai performantă care să-i confere siguranță, și cursa era relansată. Deveneau acele state mai puternice, erau mai în siguranță? Nu, se sărăceau și se amenințau reciproc. La un moment dat s-a spus Stop, și cu toții am respirat ușurați.

Cu regret constat în rândul familiilor noastre o altă cursă, o altă competiție. Nu știu cum să o numesc, poate e nimerit să-i spunem tot "cursa înarmărilor": nu cu arme nucleare, ci cu bunuri materiale, cu bani, cu câștiguri... Dacă cineva își face o casă, vecinul, "inamicul", își strică vechea casă făcută cu sacrificii și sudoare și își face alta mai mare, mai frumoasă. Dacă cineva își ia o mașină, se găsește un "inamic" care să-și ia una mai performantă și cursa continuă. Pentru a putea ține pasul este nevoie de bani mulți. În România salariile sunt mici. Soluția? Emigrarea în diferite țări. Astfel sunt multe cazuri în care tatăl, dar și mai dramatic, mama pleacă în exil.

Devin oare într-adevăr mai bogați? Sunt mai în siguranță? După părerea mea este o iluzie ca și în cazul țărilor care se înarmau. Măsura bunăstării unei familii nu constă în cantitatea de bunuri acumulate. Eu cred că stă în iubire, înțelegere, unitate între toți membrii familiei. Or, când părinții sunt la sute de km depărtare de țară, iar copiii sunt repartizați la bunici, mătuși sau alte rude, unde este iubirea, unitatea? Unde este bunăstarea, bogăția familiei?

Cei mai mulți se justifică spunând: "Pentru copii mă sacrific". Și uită că aceia care au mai mult de suferit în urma acestor despărțiri (mă refer cel mai mult la mamă) sunt tocmai copiii. Se ajunge la o situație bizară: se sacrifică mereu copiii pentru... copii! Și acest lucru se întâmplă pentru că primează cele materiale, în dauna celor afective, de suflet. Ca să nu sufere din cauza lucrurilor materiale în viitor, copilul suferă acum lipsa mamei, a tatălui, suferă de dor! Uită dulceața sărutului de dimineață, mângâierea privirii ce-l petrece când pleacă la școală sau grădiniță, bucuria de a povesti peripețiile de peste zi, de a se aduna în jurul mesei împreună, de a se ruga seara împreună... Pierde sensul, semnificația cuvântului "familie". Îi rămân câteva fotografii, un telefon pe săptămână, promisiunea că "vin în curând" și... atât. În schimb, sunt realizați din punct de vedere material. Se merită?

Să nu ne înșelăm: copiii de azi sunt părinții de mâine, vor întemeia familii. Ce familie? Unde e familia? "Este o situație provizorie", se va spune. De acord, dar cum se va recupera chiar și numai o zi din viața acestor copii frustrați de familie?

Mai este un aspect: mulți dintre cei care pleacă, lasă nu numai copii mici, dar și părinți bătrâni și bolnavi care s-au chinuit să-i crească sperând că vor primi ajutor la bătrânețe. "Am plâns ca la mort acum doi ani când a plecat și ultimul dintre copii din țară", mărturisea o mamă.

Poate sunt crudă răscolind răni care dor. Deplâng acele cazuri, cu adevărat dramatice, în care situația grea a economiei românești impune căutarea unei bucăți de pâine pentru copii în țări străine. E tragic! Foarte mulți s-ar putea întreține și în țară, dar au căzut în capcana competiției cu "inamicul" de care vorbeam.

Nu vă înscrieți în cursa "înarmărilor", iar cei care v-ați înscris deja, spuneți Stop! Copiii vor respira ușurați: au un tată, au o mamă, sunt o familie - sunt bogați! Nu vor mai duce lipsă de mângâiere și sărutări. Eventualele lipsuri materiale sunt compensate pe deplin de prezența mamei!

Manuela Diac G. (Adjudeni)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat