Te cinstim, Marie!

Credincioşi profeţiei "alesei Domnului": "Iată, de acum mă vor ferici toate generaţiile" (Lc 1,48b), scriitorii creştini s-au întrecut de-a lungul secolelor în a o preamări pe Maria.

Redăm în fragmentele care urmează expresia acestei preamăriri:

"Ave, Maria, podoaba sfinţilor părinţi, aşteptarea profeţilor, frumuseţea martirilor, coroana tuturor sfinţilor!
Ave, o, cea mai mare minune văzută vreodată pe întinsul pământ!
Ave, paradis de încântare şi de nemurire!
Ave, pomul vieţii, bucuriei şi al sfinţeniei!
Ave, crinul văilor, apărarea credincioşilor şi mântuirea lumii!
Ave, port liniştit, care oferă ocrotire în faţa furiei furtunilor acestei lumi!"
(Sf. Efrem din Siria, Rugăciune).

"Ne îndreptăm astăzi spre tine, doamnă, fecioară şi mamă a lui Dumnezeu, legând sufletele noastre, cu speranţa în tine, ca de o ancoră tot mai puternică şi sigură. Îţi consfinţim mintea, sufletul şi trupul, toată fiinţa noastră, cinstindu-te cu psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti, după puterile noastre, deoarece nu vom fi niciodată în stare să facem tot ce s-ar cuveni. Dacă, de fapt, aşa cum ne-a învăţat sfânta Biserică, cinstea acordată slujitorilor este dovada iubirii faţă de stăpânul comun, cine ar putea să nu te cinstească pe tine care ai născut pe Domnul? Ba chiar cine nu îşi va arăta toată râvna în această privinţă? Dar tu, bună stăpână, mama bunului nostru stăpân, fii alături de noi şi condu-ne paşii oriunde vrei; înăbuşă puterea patimilor rele din noi şi, odată potolită furtuna, condu-ne în portul liniştit al voinţei divine, considerându-ne vrednici de fericirea viitoare, acea blândă lumină care iradiază la vederea cuvântului lui Dumnezeu, întrupat din tine. Lui, împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul, bunul şi dătătorul de viaţă Duh, să-i fie slavă, cinste, stăpânire, putere şi mărire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin"

(Sfântul Ioan Damaschin, Omilie despre trecerea Mariei în slava cerească).

Mons. Anton Despinescu