Cine esti tu, Biserică din Moldova?

În urma dorinţei exprimate de păstorul Diecezei de Iaşi, episcopul Petru Gherghel, de a convoca un sinod diecezan, am considerat că ar fi util să propunem o serie de cateheze în care să fie explicată natura, scopul şi metodologia desfăşurării unui sinod. În mod succint, acest lucru a fost deja făcut de către episcopul auxiliar de Iaşi, Mons. Aurel Percă, în numărul din martie al acestei reviste. Începând cu acest număr, vrem însă să intrăm mai adânc în acest argument şi să prezentăm într-un mod mai detaliat fiecare aspect. Cu aceste cateheze, dorim, aşadar, să-i ajutăm pe credincioşi să intre în mod conştient şi coresponsabil în sinod, adică să înţeleagă şi să participe cu o credinţă adultă la lucrările sinodului. Prima cateheză intenţionează să prezinte "subiectul" care celebrează sinodul, adică Biserica locală sau particulară care este în Moldova.

Isus, Domnul înviat, Mielul aşezat la dreapta Tatălui, este fundamentul veşnic şi viaţa Bisericii. El, Cuvântul întrupat şi sacramentul originar al mântuirii, în timpul vieţii sale pământeşti, a trăit în locuri precise şi în circumstanţe irepetabile. Aşa se întâmplă acum cu Biserica, peregrină în timp. Ea se înrădăcinează într-un teritoriu şi trăieşte într-o epocă precisă. Încă de la început, Biserica nu există decât în mod concret, ca Biserică a lui Dumnezeu care este în Ierusalim, Antiohia, Corint, Roma etc.

Istoria Bisericii continuă să fie marcată de acest cuvânt al lui Isus: "Voi însă veţi primi puterea Duhului Sfânt care va coborî peste voi. Atunci îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului" (Fap 1,8). "După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul prin semnele care îi însoţeau" (Mc 16,20).

Şi pentru noi, întâlnirea cu Biserica Domnului a avut loc într-o Biserică particulară. Aceasta trebuie înţeleasă ca "o comunitate de credincioşi creştini în comuniune în credinţă şi sacramente cu episcopul lor consacrat în succesiune apostolică. Aceste Biserici particulare sunt formate "după chipul Bisericii universale; în ele şi din ele este constituită Biserica Catolică, una şi unică" (LG 23)" (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 833).

Pe lângă vestirea evangheliei, marile daruri ale Domnului care constituie Biserica sa peregrină într-un loc sunt episcopul şi Euharistia celebrată de el. "Episcopul este şi "împărţitorul harului cu care e înzestrată preoţia supremă" (LG, 26), în mod deosebit în Euharistie, pe care o oferă el însuşi sau se îngrijeşte să fie oferită de către preoţi, colaboratorii săi. Căci Euharistia e centrul vieţii Bisericii particulare. Episcopul şi preoţii sfinţesc Biserica prin rugăciunea şi munca lor, prin slujirea Cuvântului şi a sacramentelor" (CBC, nr. 893).

În sfârşit, "Bisericile particulare sunt pe deplin catolice prin comuniunea cu una dintre ele: Biserica Romei "întâi-stătătoare în iubire". "Căci cu această Biserică, pentru originea ei deosebită, este necesar să se armonizeze întreaga Biserică, adică credincioşii de pretutindeni" (Irineu de Lyon)" (CCC, nr. 834).

O Biserică locală are o istorie a sa şi îşi construieşte zi de zi istoria sa. Factorul care o caracterizează cel mai mult este drumul ei pastoral, făcut din alegeri şi obiective în care se exprimă fidelitatea ei faţă de Domnul în misiunea ei pe acest pământ şi faţă de oamenii de pe acest pământ. Misiunea ei face prezentă unica misiune a Bisericii, care are trei dimensiuni: evanghelizarea, celebrarea misterelor mântuirii şi mărturisirea iubirii Tatălui. Pentru a o desfăşura în mod adecvat, se obişnuieşte ca fiecare Biserică să elaboreze un plan pastoral, în funcţie de situaţia particulară de timp şi loc în care trăieşte, propunându-l, apoi, tuturor realităţilor diecezane pentru o comună realizare.

Biserica locală se pregăteşte să intre în sinod. Pentru viaţa oricărei Biserici particulare, acesta este unul dintre momentele cele mai importante ale experienţei pastorale. Este un timp de har deosebit. Un timp pentru a asculta cu mai multă atenţie Cuvântul Domnului care ne interpelează; un timp pentru a ne ruga mai intens împreună; un timp pentru a ne converti împreună, astfel încât să dăm o mărturie mai clară pentru Domnul înviat în faţa atâtora care, fără să o ştie, o aşteaptă de la noi.

Aşa cum am spus, prima manifestare a Bisericii locale este celebrarea euharistică, prezidată de episcop, în catedrala sa. Pe locul al doilea vine tocmai celebrarea unui sinod. Acesta cere o participare cât mai largă posibilă, atât a preoţilor cât şi a laicilor, şi cere ca participarea să fie cu adevărat responsabilă, după darurile şi bogăţia fiecăruia.

Pr. dr. Ştefan Lupu