Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Răspundem cititorilor

* Manuela Diac (Adjudeni) și Ciprian Nesimuca (Botoșani). Articolele dv. au fost reținute pentru a fi publicate.

* Maria Negru (jud. Suceava) și Irina (Iași). Răspunsul îl veți primi într-unul din numerele viitoare.

* Iosif Budoșcă, (Str. General Gușă, 3, 5500, Bacău). V-am publicat adresa în speranța că vă vor scrie tot mai mulți, inclusiv rudele dv. din Horlești.

* Maria Em. (Oituz). Exemplul dv. de a participa în luna mai la sfintele Liturghii, ca semn de prețuire și dragoste pentru Fecioara Maria ar trebui urmat de toți tinerii creștini. Ne bucură, de asemenea, faptul că ați reușit să vă mărturisiți păcatele și să primiți sfânta Împărtășanie. Vă mulțumim și pentru cuvintele apreciative la adresa redacției și îndeosebi pentru gândurile frumoase în urma experienței spirituale de la întâlnirea cu tinerii, care a avut loc anul acesta la Hălăucești. În ceea ce-i privește pe aceia care duc o viață fără Dumnezeu, nu trebuie să-i judecăm noi sau să dăm verdicte, dimpotrivă, trebuie să ne rugăm mai mult pentru ei.

* Lucian Petrescu (Huși). "A medita înseamnă a-mi petrece timpul cu gândul și ființa la Dumnezeu. (...) Astăzi Biserica noastră oferă suficiente mijloace pentru a putea lectura scrieri serioase, pline de o sfântă convingere și îndrumare pentru toți membrii săi. Din rândurile acestora... se pot obține învățăminte care ne înnobilează sufletul, rațiunea, încât să nu rătăcim de la calea adevărului, găsind adevăratul echilibru și satisfacție în această lume ce se manifestă atât de dezechilibrat".

Vă mulțumim pentru meditația trimisă pentru a fi publicată. Ideile cuprinse în ea au fost promovate în cărțile de cateheză, dar și în paginile revistei. Așteptăm să ne mai scrieți!

* Iosif Tiba (Iași). "Sunt un tânăr ca toți ceilalți și totuși diferit de ei, deoarece sunt bolnav. Am 28 de ani, inimă de tânăr, dorințe și idealuri de tânăr și totuși nici un vis de-al meu nu se poate îndeplini, pentru că fac parte din rândul celor fără de soartă. De 28 de ani mă întreb ce rost are suferința. De ce există boala? Ce sens mai are viața? Niciodată nu am găsit un răspuns care să mă mulțumească. Acum însă când ziua bolnavului s-a celebrat la nivel diecezan, în ziua de 13 mai, doresc să primesc răspunsul pe care Cristos de pe cruce mi-l dă: "În clipele grele amintește-ți că eu am fost răstignit pe cruce pentru ca tu, după o scurtă suferință, să te poți bucura pe vecie. Amintește-ți că drumul pe care tu îl parcurgi acum a fost străbătut mai întâi de mine. Amintește-ți că fără moarte continuă nu există viață veșnică. Amintește-ți că sluga nu este mai mare decât stăpânul. Amintește-ți...". Și mai doresc să spun în rugăciune: "Ajută-mă, Doamne, să te vizitez mai des, să te cunosc mai mult, să te iubesc mai mult, să te slujesc mai mult pentru ca viața mea să dobândească un sens"".

"Scrisoarea pentru inimă" ne-a mișcat foarte mult. Răspunsul pe care îl aștepți ți-l dă, așa cum ai descoperit, însuși Isus Cristos. Maica Tereza de Calcutta mărturisea că în fiecare persoană suferindă ea îl întâlnea pe Isus Cristos însuși, mulțumindu-le permanent celor care, prin boala și suferința lor, îi ofereau prilejul de a-l sluji pe Cristos cu smerenie și dragoste, cu dăruire totală și dezinteresată. Gândește-te apoi că toți cei suferinzi sunt copiii privilegiați ai lui Dumnezeu și că au un bun de preț pe care nu-l poate lua nimeni: credința. Ea ajută la purtarea crucii cu răbdare și înțelepciune, conștient fiind că în această încercare nu ești singur.

* Elena Olariu (Răducăneni). "Mă adresez redacției "Lumina creștinului" privitor la două probleme: 1. Atâta vreme cât ești crescut, educat și botezat într-un anumit rit, indiferent dacă ești ortodox sau romano-catolic, nu cred că de dragul "trupului"... trebuie să-ți părăsești credința; dar dacă ai făcut-o, jurând pe Biblie cu amândouă mâinile, de dragul iubirii aproapelui, crucea trebuie dusă până la capăt. (...) Cert, vă spun că Biserica Ortodoxă nu permite divorțul; în situația în care nu există cale de conviețuire, îl permite, dar cu condiția ca femeia să trăiască în curăție. (...) 2. În al doilea rând, plecând de la exemplele din natură, până și florile suferă dacă sunt frânte. Noi, oamenii, ce fel de vlăstare ale lui Dumnezeu suntem, dacă una spunem și alta facem?! (...) Un adevărat creștin nu se lasă "pradă" simțămintelor de moment, mai ales dacă "te-ai mai fript o dată". (...) Așadar, în amândouă ipostazele, indiferent în ce credință este omul botezat, dacă este un ascultător fidel al cuvântului lui Dumnezeu, evită să se abată din drum... Nu poți avea totul într-o zi și nici privind pe fereastră nu poți culege merele...".

Scrisoarea dv., din care am citat o parte semnificativă, cuprinde argumente esențiale referitoare la Căsătorie. Din păcate, foarte mulți tineri nu acordă importanța cuvenită acestui sacrament. Numărul tot mai mare al divorțurilor și al recăsătoririlor confirmă, din nefericire, acest trist adevăr. Divorțul este o abatere gravă de la adevărul și de la morala creștină. Cei care cred că îmbrățișând o altă religie pot divorța sau se pot recăsători ori de câte ori doresc, nu fac decât să-și înșele conștiința cu iluzii deșarte. Cei care ajung la divorț uită cu ușurință că propria lor Căsătorie este "statornicită de legământul dintre soți sau de consimțământul lor personal irevocabil", iar "legământul încheiat în mod liber de soți le impune obligația de a-l păstra unic și indisolubil" (CBC). În ceea ce privește creațiile dv. poetice și în proză, pentru care vă mulțumim, o parte din ele au fost selectate pentru a fi publicate, celelalte nefiind potrivite.

* Florentina Butnaru (Buhuși). "Aș dori să vă întreb dacă este posibil ca o parohie să aibă două A.C. Cei de la Buhuși am face Acțiunea Catolică a Copiilor, dar nu știm ce vârstă trebuie să aibă copiii? Și ar mai fi ceva. Cine lansează inițiativa?! Eu am încercat, dar nu prea a dat rezultate și asta pentru că mulți dintre copiii sau tinerii de la Buhuși nu știu ce înseamnă A.C. Sfătuiți-mă, vă rog, ce să fac? Aș mai avea câteva nelămuriri, dar am să vi le spun într-o scrisoare viitoare. Totuși am să vă spun una în ceea ce privește Caritasul. Este o asociație foarte benefică pentru majoritatea oamenilor. Când am fost internată în spital am stat exact lână salonul copiilor orfani. În ziua de 4 decembrie 2000 au venit câțiva domni de la Caritas cu ajutoare pentru copii. Pe moment doamnele asistente i-au îmbrăcat pe copii cu haine noi, doar atât timp cât erau domnii de față. A doua zi acei copii (Dragoș, Anca, Cosmin și Ana-Maria) nu aveau nici papuci în picioare și erau foarte flămânzi. Săracii copii, cred că ar fi primii care ar merita un adăpost, erau plini de răni... Acei domni au adus și lenjerie pentru pat, dar tot numai în prima zi am văzut-o. Aceasta ce se cheamă? Nesimțire și neglijență față de copiii a căror soartă este în mâna cui"?

Este posibil să înființați A.C. și la Buhuși, chiar dacă sunteți o filială a Parohiei Lespezi, dacă îndepliniți condițiile stabilite de Statutul și Regulamentul de organizare al Acțiunii Catolice. Conform articolului 28 din Statut, "Acțiunea Catolică a Copiilor este deschisă celor care au vârsta între 6 și 14 ani (copii și preadolescenți)". Pentru mai multe informații în legătură cu A.C. vă rugăm să consultați Statutul și Regulamentul asociației care a apărut într-o nouă formă la începutul acestui an și care poate fi procurat de la orice parohie sau prin comandă de la Librăria "Presa Bună". Cu privire la a doua problemă, cei sau cele care au făcut lucrul acesta au încălcat porunca a șaptea, ori, poate își închipuie că dacă lucrurile sunt de la domnii care lucrează la Caritas nu-i păcat. Ba din contra, este un bun care a aparținut unuia dintre acei micuți care nu au pe nimeni. Tare bine ar fi ca toți cei care cred că au putere asupra celor mici să citească și să aibă în memorie cuvintele lui Isus: "Aveți grijă să nu disprețuiți pe nici unul dintre aceștia mici, căci vă spun: îngerii lor privesc neîncetat în ceruri fața Tatălui meu ceresc" (Mt 18,10). Cu siguranță, rândurile scrise de tine vor fi citite și de cei care au mijlocit acele bunuri și vor lua măsuri.

* Cristina (Moinești). "Sunt încă elevă... și toată vacanța mi-am petrecut-o la țară, la bunici. Acolo era slujbă în fiecare zi și m-am bucurat foarte mult căci puteam să mă împărtășesc zilnic și eu, și mămica, și bunica mea. (...) Am observat că bunica se certa cu bunicul, din diferite motive. Bunicul nu spunea nimic, iar bunica începea cu cele mai murdare cuvinte și toate blestemele asupra bunicului, și mergea de se împărtășea zilnic, dar blestema zilnic. Am urmărit să văd dacă se spovedește, dar numai blestema și se împărtășea. Eu am învățat de la părintele paroh de la noi că atunci când știi că ai ceva cu vecinul trebuie să te duci și să-ți ceri iertare și după aceea să vii la biserică... Vă rog să-mi răspundeți prin revista "Lumina creștinului", pe care eu o citesc cu nerăbdare lună de lună. Dacă-mi răspundeți, iau revista și i-o arăt bunicii...".

Creștinii au datoria ca înainte de a primi sfânta Împărtășanie, care este trupul și sângele lui Cristos, să se pregătească pentru acest moment, prin care se întâlnesc cu Mântuitorul. În Catehismul Bisericii Catolice scrie, referitor la aceasta: "Sfântul Paul îndeamnă la un examen de conștiință: "Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea potirul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului. Să se cerceteze, așadar, pe sine omul și așa să mănânce din pâine și să bea din potir. Fiindcă acela care mănâncă și bea cu nevrednicie își mănâncă și își bea propria osândă, nesocotind trupul Domnului" (1Cor 11,27-29). Cel care este conștient de a fi comis un păcat grav, trebuie să primească sacramentul Reconcilierii înainte de a se apropia de Împărtășanie" (nr. 1384). Nu credem că vei rezolva mare lucru arătându-i bunicii revista; suntem însă convinși că exemplul și rugăciunea ta pot să conducă la transformarea celor din jur. Învață ceea ce este bine de la bunica și caută să nu faci niciodată ceea ce este rău.

* A. (Roman). "M-am născut într-un sat de pe lângă Roman. Copilăria a fost frumoasă pentru că atunci nu știam cât de crudă este viața, de fapt vedeam în fiecare zi dificultatea vieții în cazul părinților mei, dar nu-mi dădeam seama cât o să mă afecteze mai târziu acest lucru. (...) Am ajuns la liceu. Acolo am cunoscut persoane care mi-au trădat încrederea, așa-zise prietene și nu numai ele, dar și ceilalți: dacă ești timid sau închis nu îți acordă nimeni nici o șansă. Țineam la un băiat, dar cum sunt eu am stricat totul... Dar viața mea a devenit și mai tragică atunci când am terminat liceul și m-am întors în satul meu, unde nu am cu cine să vorbesc, nu am prieteni. Stau de doi ani acasă și parcă stau de sute de ani. Efectiv nu mai pot. Când eram mică măcar îl aveam pe Dumnezeu, singura mea bucurie. Știu că merit toată suferința, dar sper că Dumnezeu mă va ierta. Nu mai pot sta acasă. Vreau să plec în altă țară să muncesc, dar nu am cu ce... I-am promis lui Dumnezeu că îi voi ajuta pe copiii nefericiți, dar aici în țară nu pot. Simt că trebuie să plec în altă țară să muncesc pentru ca Dumnezeu să mă ierte... Dacă cunoașteți vreo familie sau cineva care poate să mă angajeze, vă rog frumos să-mi trimiteți adresa; dacă mă puteți ajuta să plec, vă rog frumos s-o faceți".

Mărturisirea ta sinceră și disperată în același timp ne-a impresionat. Sunt mulți tineri ca tine care, datorită situației familiale deosebite, se retrag în ei înșiși, pierzându-și echilibrul interior și, ce este mai grav, chiar credința în Dumnezeu, lăsând frica și neîncrederea să se strecoare în sufletul lor. Ești tânără, Dumnezeu ți-a dăruit viața: nu risipi cu temeri deșarte și gânduri mult prea pesimiste pentru vârsta ta, acest dar unic și irepetabil. Încearcă să te apropii din nou de Dumnezeu, să mergi la biserică și să te rogi. Nu credem că plecarea în altă țară este soluția pentru iertare. Pentru început, ia legătura cu preotul din parohia ta și mărturisește-i sincer toate problemele tale, cere-i sfatul și acceptă îndrumările sale. Luptă să ieși din izolarea în care te-ai retras și acceptă dialogul cu ceilalți. Îți dorim succes! Nu uita, atunci când ne mai scrii, să-ți dai numele și adresa.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat