Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Misiuni -

"Calea cea mică" spre misiuni

"Simt chemarea de a fi apostol. Mi-ar plăcea să străbat lumea întreagă, ca să fac numele tău cunoscut și să înfig crucea ta în pământ păgân. Chiar și așa, nu aș fi mulțumită cu o anume misiune. Mi-ar plăcea să predic evanghelia pe toate cele cinci continente și în cele mai îndepărtate părți ale lumii. Și chiar și atunci, făcând aceasta pentru un anume număr de ani, aș simți că nu ar fi de ajuns. Mi-ar fi plăcut să fiu misionară de la începutul creației și să continui să fiu misionară până la sfârșitul lumii" (Sfânta Tereza a Pruncului Isus).

La mai puțin de trei ani de la canonizare, sf. Tereza a fost proclamată "patroană a misiunilor", o adevărată și extraordinară realizare pentru cineva care nu a pus niciodată piciorul pe pământ misionar și care în timpul vieții sale scurte a cunoscut doar câțiva misionari și aceasta prin corespondență. Dacă ne întrebăm asupra secretului imensei sale influențe asupra misiunilor, găsim răspunsul chiar în cuvintele ei: "Noi, ca și călugărițe carmelite, putem fi de folos Bisericii doar prin rugăciune și sacrificii".

Ea singură își amintește momentul când și-a dat seama pentru prima oară de chemarea de a-și dedica viața apostolatului rugăciunii. Într-o duminică, în timp ce își închidea cartea de rugăciuni, o iconiță reprezentând crucifixul a căzut dintre pagini. O emoție puternică a cuprins-o când a înțeles că sacrificiul lui Cristos este respins și uitat de așa de mulți. "Inima mi s-a umplut de milă, a spus ea, văzând prețiosul sânge curgând, fără ca nimeni să se preocupe să-l adune, și mi-am dat seama, acolo și atunci, că trebuie să stau la picioarele crucii să adun picăturile divinei vieți și să le împart celorlalți. Din acel moment strigătul Mântuitorului muribund "mi-e sete", mi-a răsunat în inimă aprinzându-mă de dorința de a-i potoli setea pentru suflete".

Decizia Terezei de a se dărui apostolatului rugăciunii într-o mănăstire de clauzură a fost o decizie bine gândită. În timpul călătoriei sale la Roma cineva i-a dat să citească Analele misiunilor. Numaidecât ea le-a încredințat surorii sale Celina, zicându-i: "N-am să le citesc, deoarece găsesc că aș fi prea atrasă spre viața activă, în loc de a trăi viața ascunsă de mănăstire dăruită total lui Dumnezeu". Tereza a intrat în mănăstire complet conștientă că vocația sa nu era cea misionară ca atare, dar aceea a apostolatului rugăciunii și a sacrificiilor.

La un anumit moment în mănăstire se vorbea că Tereza va fi trimisă într-o nouă casă din Hanoi de către Misiunea de Carmel din Saigon, fondată de mănăstirea din Lisieux în 1861. Cu toate acestea Terezei i-a fost oferită o bucurie de altă natură. I s-a cerut să fie "soră spirituală" pentru doi seminariști, Maurice Belliere și Adolphe Roulland, care se pregăteau să meargă în misiuni. Aceasta a fost împlinirea dorinței ei celei mai profunde - doi tineri frați de aceeași vârstă cu ea, viitori preoți și misionari: "De ani de zile nu mai experimentasem o asemenea fericire, a scris ea. Mi-am simțit sufletul vibrând de parcă cineva ar fi făcut să răsune un instrument de mult uitat".

Scrisorile pe care le-a scris celor doi misionari conțin câteva din intuițiile ei cele mai profunde în ceea ce privește natura misionară a Bisericii, precum și mărturii revelatoare despre grija pasionată pentru cei doi: "Doar în cer, a scris ea lui Maurice Belliere, veți ști cât de dragi îmi sunteți. Simt că sufletele noastre au fost făcute ca să se înțeleagă unul cu altul".

Ideea Terezei despre misiuni era clară și precis focalizată. Ea nu era preocupată de marile probleme misionare de actualitate. Setea ei misionară provenea din iubirea sa arzătoare pentru Dumnezeu și din dorința de a-l face tot mai cunoscut și iubit. "Voi fi cu adevărat fericită să muncesc cu tine pentru mântuirea sufletelor", i-a spus ea părintelui Roulland. "Acesta este motivul pentru care am devenit călugăriță carmelită, ca să fiu o misionară prin iubire".

În timpul ultimelor ei suferințe, infirmiera i-a sugerat să facă zilnic câte o mică plimbare în grădină. Una dintre surori, observând cât de mult efort o costă plimbarea, o sfătuiește să renunțe și să se odihnească. "E adevărat, a replicat Tereza, este un efort, dar știi ce îmi dă putere să mă plimb mai departe? Ofer fiecare pas pentru un anume misionar, gândind că undeva departe unul sau altul este sleit de puteri și pentru a se întrema, mă ofer pe mine însămi lui Dumnezeu". (Din revista "The little way association", nr. 57)

Traducere de Delia Pogor



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat