Novo millennio ineunte

Scrisoare apostolică

Sâmbătă, 6 ianuarie, la amiază, Sfântul Părinte a semnat scrisoarea apostolică "Novo millennio ineunte", încheind anul jubiliar. În patru capitole, cu 59 de paragrafe numerotate, documentul invită Bisericile locale să reflecteze la rezultatele anului sfânt, şi să ia "iniţiative concrete" pentru a fructifica toate câştigurile spirituale. "După entuziasmul jubileului", creştinii nu trebuie să aştepte reîntoarcerea la rutina vieţii zilnice, scrie papa. "Dimpotrivă, dacă pelerinajul nostru a fost autentic, a întărit picioarele noastre pentru drumul care se află în faţa noastră".

Câteva dintre marile provocări cărora trebuie să le facă faţă creştinii în cel de al treilea mileniu sunt noua evanghelizare, unitatea creştină, creşterea în dialogul interreligios, apărarea familiei şi a mediului, şi implicaţiile etice ale biotehnologiei, potrivit celui mai recent document al Sfântului Părinte.

Papa Ioan Paul al II-lea s-a referit la aceste provocări în scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte (La începutul noului mileniu), pe care a semnat-o în Piaţa "Sfântul Petru" din Vatican la încheierea sfintei Liturghii cu ocazia Epifaniei. Liturghia, la care au participat peste 100.000 de pelerini, a început cu închiderea porţii sfinte şi s-a terminat cu cântarea Te Deum ca mulţumire pentru binecuvântările jubileului. Cu această scrisoare, al cărei titlu o leagă de Tertio millennio adveniente (1994), care i-a pregătit pe creştini pentru marele jubileu al anului 2000, pontiful studiază în profunzime semnificaţia celor 379 de zile de "har", care cheamă Biserica la a face faţă provocărilor lumii.

Este documentul conclusiv al anului jubiliar. Interpretează exigenţa unei Biserici care, după un an de intensă experienţă spirituală, se simte chemată să "înainteze în larg", - duc in altum, conform poruncii date de Isus lui Petru (cf. Lc 5,4), înfruntând provocările viitorului. Scrisoarea este articulată în patru capitole, în centrul fiecăruia stând Cristos:

- primul capitol: Întâlnirea cu Cristos, moştenirea marelui jubileu este centrat pe amintire. Ioan Paul al II-lea reciteşte evenimentele principale ale anului jubiliar, nu atât pentru a face un bilanţ, cât pentru a înălţa un imn de rugăciune şi pentru a "descifra" mesajul pe care Spiritul lui Dumnezeu l-a dat Bisericii în acest an de har. Sunt amintite câteva momente mai importante: de la ceremonia ecumenică de deschidere a porţii sfinte a bazilicii "Sfântul Paul" din afara zidurilor la impresionanta ceremonie de "purificare a memoriei", de la pelerinajul în Ţara Sfântă la numeroasele întâlniri cu cele mai diferite grupuri de persoane.

- al doilea capitol, Un chip de contemplat, este puternic contemplativ. Înainte de a se uita în viitor şi la sarcinile imediate, papa încurajează Biserica să nu neglijeze, mai mult, să aprofundeze contemplarea misterului lui Cristos, rămânând cu ochii fixaţi pe chipul lui. Riscul este semnalat de însuşi Isus Martei din Betania ("Pentru multe te zbaţi şi te frămânţi" Lc 10,41): a se arunca în activităţi pastorale uitând contemplaţia, care este izvorul primelor.

- în al treilea capitol, Începând din nou de la Cristos, papa subliniază nevoia continuării şi orientării pastoraţiei Bisericilor locale, ţinând cont de exigenţele diferitelor contexte. Capitolul insistă asupra necesităţii de a orienta pastoraţia creştină spre o experienţă de credinţă solidă, care va duce la înflorirea sfinţeniei, conform celor spuse în capitolul al V-lea din Lumen gentium ("Vocaţia universală la sfinţenie"). Rugăciunea, Liturghia, valoarea duminicii, Euharistia, Reconcilierea, ascultarea cuvântului şi noua evanghelizare sunt punctele care vin tratate cu insistenţă.

- capitolul final, Martori ai iubirii, continuă discursul programatic având în centrul atenţiei: comuniunea, caritatea şi mărturia în lume.

Scrisoarea se încheie aşa cum începe, evocând invitaţia făcută de Isus lui Petru în episodul pescuirii miraculoase: Duc in altum. Poarta sfântă s-a închis, dar rămâne mai mult ca niciodată deschisă "poarta vie", Isus Cristos, pe care aceasta a simbolizat-o. După entuziasmul jubiliar, Biserica nu se întoarce la problemele cotidiene. Dimpotrivă, o aşteaptă un nou elan apostolic, animat şi susţinut de încrederea în prezenţa lui Cristos, în puterea Duhului.