Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Editorial -

Gânduri de noiembrie

Într-o zi, pe la mijlocul lui octombrie, un părinte paroh dintr-o parohie din Moldova mi-a povestit despre un credincios care trecuse la Domnul în acea zi în biserică, imediat după sfânta Liturghie; după ce s-a împărtășit, s-a așezat în genunchi pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu și așa a fost chemat în casa Tatălui. Părintele n-a uitat să sublinieze: "Cum a trăit așa a murit. Era un om care iubea Biserica, iar participarea la Liturghie și rugăciunea făceau parte din viața sa".

Luna noiembrie este un timp prețios pentru a reînnoi concepția și mentalitatea noastră în așa fel încât să ne deschidem mai mult inima spre realitățile pe care le așteptăm după moarte. "Viața credincioșilor tăi, Doamne, se schimbă, dar nu se pierde; și după destrămarea nestatornicei locuințe pământești le este pregătit un lăcaș veșnic în ceruri", ne rugăm în prefața de la Liturghia pentru cei răposați. Sfânta Tereza a Pruncului Isus exclama: "Eu nu mor, dar intru în viață". Este un timp propice pentru a medita la învierea trupului și viața veșnică; un timp și pentru a ne ruga. De răposații noștri suntem legați prin sânge și prin credință, pentru aceasta continuăm să-i iubim și să le dorim binele prin rugăciunile noastre.

Foamea și setea însoțesc omul în pelerinajul său de la naștere până la moarte. Nu este vorba numai despre foamea de pâine și setea de apă. Omul de când se naște este un înfometat de Dumnezeu și un însetat de viața veșnică. Natura sa spirituală și vocația sa de imagine a lui Dumnezeu mișcă întreaga sa ființă într-o dorință arzătoare a originii și a destinului său.

În Cristos omul își satisface foamea de Dumnezeu, pentru că el este pâinea coborâtă de sus prin care Tatăl își hrănește fiii. Duhul Sfânt astâmpără setea omului după viața veșnică, pentru că el este apa vie pe care Cristos ne-o dă. În această viață, Dumnezeu satură foamea noastră de Dumnezeu și setea de viață veșnică, dar numai în mod limitat, fiind mereu sub ispita de a ne satisface foamea și setea nu în Dumnezeu, ci în creaturi. Numai după moarte Dumnezeu va fi unica noastră pâine și unica apă, adevărata hrană și adevărata băutură pentru totdeauna.

În timpul celor câțiva ani de existență omul se trudește să caute. Caută să fie iubit și să iubească; caută să știe, caută putere și faimă; caută adevărul și viața; îl caută pe Dumnezeu. Căutând cu sinceritate și statornicie îl va găsi pe acela pe care-l caută în tot ceea ce caută. Nu este nici un dubiu că viața omului este o eternă căutare. Dar ce este moartea dacă nu momentul în care căutarea se termină și începe întâlnirea definitivă cu Dumnezeu, cu noi înșine, cu adevărul și viața? A avea viață veșnică nu este oare aceasta suprema și ultima aspirație a tuturor căutărilor omului? Nu este și ultimul și cel mai mare dar pe care Dumnezeu vrea să-l dea fiecăruia dintre oameni? "Tatăl meu vrea ca toți cei care-l văd pe Fiul și cred în el să aibă viață veșnică, și eu îl voi învia în ziua de apoi".

Reflecțiile precedente își găsesc punctul lor culminant în misterul morții lui Cristos pe care Tatăl l-a înviat din morți și care ne face părtași la viața sa. Viața despre care ne vorbește liturgia nu este numai nemurirea sufletului (exigența naturii sale spirituale), dar, mai mult este participarea la viața lui Cristos cel înviat. Lumina misterului Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos - mort și înviat pentru noi, pentru a ne smulge din moarte și a ne face părtași de viață -, iluminează viața pământească, finalul vieții înșiși cu moartea și începutul plin de bucurie al unei vieți fără sfârșit în compania lui Dumnezeu și a tuturor sfinților.

Când vorbim despre viață, ne referim la existența pământească poate pentru că altă viață nu face parte din categoriile noastre mintale, sau pentru că suntem atât de bine instalați în aceasta încât tindem să nu ne gândim la trecerea sau la momentul ei final.

Pr. Cornel Cadar



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat