La început de an şcolar şi universitar

"Să mergem înainte cu speranţă" (NMI 58)

Dragi seminarişti, dragi elevi şi eleve,

De câteva zile s-a deschis oficial un nou an de învăţământ preuniversitar în întreaga ţară. În numărul atâtor elevi şi eleve vă număraţi şi voi, cei din Seminarul liceal "Sf. Iosif" Bacău şi Liceul "Sf. Anton", alături de cei din alte seminarii şi licee - Iaşi, Roman, Oneşti -, şi de toţi elevii din comunităţile catolice.

Suntem aici la Bacău pentru a binecuvânta acest început şi a implora o specială ocrotire peste primii voştri paşi şi peste gândurile şi planurile voastre la începutul acestui nou an de învăţământ.

Cred că aţi realizat deja că este primul vostru pas spre şcoală şi carte din cel de-al treilea mileniu. Aş vrea să vă declar fericiţi şi privilegiaţi şi să vă chem cu părintească dragoste, alături de părinţii şi dascălii voştri, să mergeţi înainte cu speranţă, cu entuziasm nou şi cu mare bucurie. Este un drum spre noi cuceriri şi spre noi limanuri în ştiinţă şi cunoaştere, dar mai ales în iubire şi dăruire, în descoperirea lui Dumnezeu şi a măreţiilor sale.

Cuvintele de îndemn la această speranţă şi la acest nou entuziasm nu sunt numai ale mele şi nici numai ale Sfântului Părinte din scrisoarea sa apostolică "La începutul unui nou mileniu", ci sunt cuvintele lui Cristos pe care le-a adresat odinioară lui Petru şi celorlalţi ucenici, când le-a spus: Duc in altum - Înaintează în larg (Lc 5,4) pentru a pescui şi a aduna adevăraţi peşti şi adevărată hrană.

Petru şi primii săi colaboratori au căpătat încredere în acest îndemn al lui Cristos şi au aruncat mrejele lor. Au ascultat şi au prins o mulţime de peşti, încât li se rupeau mrejele (cf. Lc 5,6).

Aceleaşi cuvinte răsună şi astăzi în urechile noastre, ale tuturor. Într-un chip special, vă îndemn să le ascultaţi voi, care sunteţi aici în jurul acestui altar şi al crucii, cu sufletul vostru generos şi dornic de cunoaştere, la începutul acestui an nou şi al noului mileniu să păşiţi înainte cu speranţă, contând pe ajutorul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat acum două mii de ani din iubire pentru oameni şi care împlineşte şi astăzi opera sa.

Dragi elevi şi eleve,

Vă îmbrăţişez cu părintească dragoste şi vă chem să vă deschideţi larg sufletul şi inima în faţa lui Cristos care vă cheamă să păşiţi cu mult curaj, cu multă bucurie şi cu mult entuziasm în noul an şcolar.

Vă chem să priviţi spre el care merge înaintea voastră şi vă însoţeşte la şcoală, în societate şi în cadrul Bisericii noastre locale.

Vă asigur că dascălii, educatorii şi superiorii voştri vor să vă arate direcţia spre el, care este calea, adevărul şi viaţa.

Vă binecuvântez pe drumul noului an şcolar şi vă îndemn în numele lui Isus, înaintaţi în larg! Mergeţi cu speranţă şi curaj înainte. Vă însoţeşte pe drumul vostru cea mai bună mamă şi educatoare, Maria, mama lui Isus şi a noastră.

Dragi studenţi teologi, dragi tineri şi tinere,

Spre voi, care sunteţi "speranţa lumii" şi "străjerii dimineţii", doresc să mă îndrept la începutul unui nou an universitar şi să vă transmit un mesaj special chiar în cel dintâi an al noului mileniu.

În aceeaşi scrisoare apostolică Novo millennio ineunte, despre care le vorbeam elevilor, Sfântul Părinte are o pagină minunată prin care vă arată preţuirea şi speranţa sa în drumul vieţii voastre de tineri în faţa istoriei şi a mileniului trei.

Acum, când vă îndreptaţi spre aulele unde veţi studia, când vă apropiaţi de catedrele universitare sau de cabinetele de cercetare ori de locurile voastre de muncă, vreau să vă prezint acest portret pe care Sfântul Părinte vi-l schiţează şi să-i descoperiţi chemarea spre viitor, chemare de suflet pe care vreau să o preiau şi eu şi să v-o adresez la începutul acestui nou an universitar.

"Nu este oare Cristos secretul adevăratei libertăţi şi al bucuriei profunde a inimii? Nu este Isus Cristos prietenul suprem şi totodată educatorul unei prietenii cu adevărat autentice?

Dacă Isus Cristos este prezentat tinerilor cu adevăratul său chip, ei îl simt ca un răspuns convingător şi sunt capabili să recepteze mesajul său, chiar dacă este exigent şi marcat de cruce. De aceea, vibrând la entuziasmul lor, nu am ezitat să le cer o alegere radicală de credinţă şi de viaţă, indicându-le o datorie minunată: aceea de a se face străjerii dimineţii (cf. Is 21,11-12) în zorii noului mileniu" (NMI 9).

Dragii mei,

La începutul acestui nou an universitar, permiteţi-mi să vă repet aceste consideraţii aşa de promiţătoare şi să vă chem, mai ales pe voi, să vă deschideţi cu adevărat chemării lui Cristos făcută lui Petru: Duc in altum! şi veţi avea şi voi o pescuire minunată. Veţi acumula atâta înţelepciune, atâta curaj, atâtea cunoştinţe, atâta forţă pentru a fi cu adevărat preoţi, ingineri, dascăli, specialişti şi lucrători - "străjeri ai dimineţii" la începutul noului mileniu, aducând tuturor o rază de speranţă şi o chemare la o civilizaţie nouă, civilizaţia credinţei şi a iubirii.

Vă îmbrăţişează şi vă binecuvântează,

Petru Gherghel, episcopul vostru