Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Misiuni -

Jurnal kenyan

(continuare din numărul trecut)

Între saluturile grăbite de dimineață și cafeaua pe care am servit-o în picioare am putut distinge mai bine chipurile preoților și surorilor care m-au primit cu atâta căldură în seara precedentă.

Cum nu era vreme de pierdut, am urcat în mașini și pe-aici ți-e drumul, adică prin grădina botanică și, de ce nu, prin parcul zoologic prin care îi este dat să treacă oricărui călător care străbate drumul ce duce de la Nairobi spre nord, către Nyahururu. Ici-colo mi-era dat să văd grupuri de oameni, îndeosebi femei și copii, care se îndreptau spre biserică. Mi se păreau destul de bine îmbrăcați, oricum, mult mai bine decât mă așteptam. După o bună bucată de drum, nu era de mirare, dacă, în loc de oameni, mi-era dat să văd maimuțe traversând strada sau hârjonindu-se pe marginea șanțului ca pentru a face înviorarea de dimineață.

După vreo două ore de mers părăsim șoseaua principală ce ducea spre Nakuru și o luăm la dreapta spre Nyahururu. Către nouă intrăm în oraș, o localitate în care casele păreau mai răsărite, afișele publicitare mai de "Doamne-ajută", ici-colo câte o bancă sau un hotel, dar de-o parte și de alta a străzii puzderie de lume umblând de la o tarabă la alta să-și cumpere cele necesare. La biserică forfotă mare. În biserică sfânta Liturghie era pe sfârșite, în timp ce afară lumea se aduna pentru Liturghia ce avea să urmeze. Biserica răsuna de cântecele africane, pe când afară fetițe îmbrăcate în uniforme specifice portului local făceau repetiție pentru Liturghia ce urma să aibă loc.

Nu era cazul s-o spun atunci, dar recunosc acum că am fost luat prin surprindere. N-a fost nimeni să-mi spună că veți găsi așa sau așa. Am intrat pur și simplu în realitatea vieții africane care își desfășura cursul normal, fără să se arate stingherită de prezența noastră câtuși de puțin. Simțeam că mă aflu într-o lume cu o trăire total diferită de a mea, dar știam foarte bine că nu trebuie să mă arăt surprins de acest lucru pentru a reuși perfect operația de a-mi face proprie cultura, tradițiile și obiceiurile lor. Liturghia pe care am celebrat-o împreună cu pr. Eugen la o universitate de stat dintr-o localitate învecinată m-a făcut pentru prima dată să înțeleg practic cum trăiesc africanii relația lor cu Dumnezeu în biserică. Cântul și dansul este pentru african o expresie nemijlocită a trăirii lor interioare, așa cum este cuvântul expresia nemijlocită a gândirii omului. Ele fac parte esențială din ființă, și a-i lipsi de ele înseamnă a le lua respirația.

Se lasă seara. Câte am adunat peste zi?! Mă simt sărac și bogat în același timp. Peste bogăția și sărăcia mea se așterne somnul liniștitor. La câte întrebări am, răspunsurile sunt mult prea puține. Trebuie să-mi deschid și mai mult inima, mai am de văzut și auzit atâtea și, mai ales, mai am de învățat așa de mult!

Corul de păsărele își face datoria să-mi dea deșteptarea, nici mai degrabă, nici mai târziu de ora 6, anunțându-mi în limba numai de ele știută că aveam în față o săptămână pe cât de grea, pe atât de frumoasă. (va urma)

Pr. Pavel Chelaru

* * *

Inițiativele speciale prin care vestitorii Evangheliei, trimiși de Biserică, mergând în lumea întreagă, îndeplinesc îndatorirea de a propovădui Evanghelia și de implanta Biserica la popoare sau grupuri care încă nu cred în Cristos se numesc în mod obișnuit "misiuni": ele se realizează prin activitate misionară și se desfășoară de cele mai multe ori în teritorii anumite, recunoscute ca atare de Sfântul Scaun. Scopul propriu al acestei activități misionare este evanghelizarea și implantarea Bisericii la popoare sau grupuri în care nu a fost încă înrădăcinată. Așadar, din sămânța cuvântului lui Dumnezeu trebuie să crească pretutindeni în lume Biserici particulare, autohtone, bine întemeiate, înzestrate cu forțe proprii și cu maturitate: fiind dotate în mod corespunzător cu o ierarhie proprie unită cu poporul credincios și cu mijloace, după specificul lor, necesare pentru a duce o viață pe deplin creștină, ele trebuie să contribuie la binele întregii Biserici.

(Conciliu Vatican II, Ad gentes, n. 6)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat