Sfinţiri de preoţi şi de diaconi

Iată vin, Doamne, ca să fac voinţa ta

Sâmbătă, 24 iunie, sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, în catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti şi joi, 29 iunie, solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul, în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi au avut loc hirotoniri de preoţi. Prin impunerea mâinilor arhiepiscopului de Bucureşti, Ioan Robu, şi respectiv a episcopului de Iaşi, Petru Gherghel, cu participarea nunţiului apostolic Jean-Claude Périsset, încă 33 de preoţi (6 pentru Arhidieceza de Bucureşti, 11 pentru Dieceza de Iaşi şi 15 pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, 1 pentru Congregaţia "Don Orione") vor lucra în via Domnului. În perioada 15-21 iunie, candidaţii la preoţie care au absolvit Seminarul din Iaşi au urmat o săptămână de exerciţii spirituale la Miroslava sub îndrumarea pr. Cristinel Fodor. Pr. Alberto Marson a ţinut exerciţii spirituale în perioada 13-18 iunie la casa părinţilor verbiţi din Traian pentru candidaţii care au absolvit Seminarul din Roman. Joi, 15 iulie, la Hălăuceşti, vor fi sfinţiţi diaconi şase fraţi franciscani.

Drumul parcurs în cei zece ani de pregătire a fost un drum anevoios, presărat cu greutăţi, cu renunţări, însă a fost şi un timp bogat în haruri, timp în care toţi cei chemaţi au încercat să-şi descopere vocaţia, să şi-o cultive şi să şi-o perfecţioneze pentru a putea răspunde cât mai bine cerinţelor secolului XXI, secol în care vom intra în curând.

La sfârşitul acestui drum, am încercat să aflu şi părerea câtorva colegi cu privire la vocaţia lor, la timpul de pregătire şi la ce se aşteaptă în viitor.

"Vă voi da păstori după inima mea" (Ier 3,15). Aceasta este o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi mă încred că este şi va fi îndeplinită. Această făgăduinţă trebuie să ne determine să ne rugăm mereu, să implorăm iubirea lui Dumnezeu care, aşa cum l-a trimis pe Isus, păstorul cel bun, pe apostoli, pe urmaşii lor, precum şi o mulţime mare de preoţi, tot aşa să continue să arate oamenilor de azi fidelitatea şi bunătatea sa.

- Ce este preoţia?
În fiecare zi am încercat să răspund
Îmi vine în minte de multe ori, seara, unul dintre momentele de dinaintea intrării în seminar. Părintele paroh anunţă că se dau examene la Institutul Teologic Romano-Catolic. Acest lucru este clar şi acum, dar din tot iureşul, entuziasmul şi bucuria de atunci nu reţin decât că voiam nespus de mult să ajung preot. Dacă m-ar fi întrebat cineva atunci ce înseamnă acest lucru, ce vreau de fapt să devin, nu ştiam ce să-I răspund, fie pentru că eram prea tânăr şi cuvintele nu puteau să descrie ceea ce simţeam, fie pentru că nici eu nu ştiam cu adevărat ceea ce simţeam. Am parcurs, pas cu pas, anii de seminar, încercând cu fiecare zi să răspund la întrebare. Nu era un spin, ci o bucurie, pentru că în fiecare moment mai important subiectul se lumina şi îmi dădea puteri noi. Iată că, ajuns preot, întrebarea se transformă în bucurie şi totodată în exigenţă: bucuria de a şti despre ce este vorba şi exigenţa de a te ridica la înălţimea darului. Da, preoţia este un dar din partea lui Dumnezeu, un dar făcut nu unui singur om, ci tuturor oamenilor. Dar cine este preotul şi ce este Preoţia? Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Preotul este trup, este sânge, carne şi oase. De fiecare dată când se săvârşeşte sfânta Liturghie, preotul coboară cerul pe pământ. Cu mâinile lui de tină şi cu glasul lui de om aduce pe Dumnezeu pe sfânta masă de pe tronul slavei sale din ceruri". Preotul este cel care stă faţă în faţă cu Dumnezeu la sfânta Liturghie. (Pr. Robert Balan)

- Cum vezi acum viaţa de seminar privind retrospectiv aceşti ani de formare?
Am avut parte de a doua familie
În mod sigur, cei zece ani de pregătire şi formare seminarială au avut o importanţă deosebită pentru mine, pentru noi cei care în toamna anului 1990 ne-am prezentat aducând cu noi "da"-ul la chemarea lui Dumnezeu pentru a deveni slujitorii săi. Ţinând cont de cei zece ani care reprezintă aproape jumătate din viaţa noastră de până în acest moment pot spune că am avut parte de a doua familie, o familie de data aceasta spirituală în care am crescut zi de zi şi care ne-a lansat în marea familie a poporului lui Dumnezeu. În definitiv, cred că în aceşti ani am putut cunoaşte şi învăţa mai bine faptul că numai citind şi meditând Sfânta Scriptură, însuşindu-ne apoi patrimoniul tradiţiei Bisericii vom putea fi adevăraţi apostoli în noul mileniu. (Pr. Iosif Lucaci)

- Suntem în anul marelui jubileu. Are vreo importanţă pentru tine că ai fost hirotonit tocmai în acest an?
Mă gândesc la demnitatea şi misiunea mea
Importanţă are faptul că am fost hirotonit, pentru că lumea are mereu nevoie de preoţi. Că acest eveniment a avut loc chiar în anul 2000, aceasta este ca un stimul pe care-l primesc de a reflecta şi mai adânc asupra demnităţii şi misiunii mele sacerdotale în Biserica şi în lumea concretă în care trăim. Dacă este an jubiliar, în care sărbătorim 2000 de ani de istorie creştină, atunci gândul mă poartă în mod aproape spontan către Biserică, către luminile şi umbrele pe care Biserica le traversează. "Preotul mileniului al treilea" are datoria de a conştientiza locul şi rolul său propriu în Biserică. Din impactul cu secolele, cu diversele etape ale istoriei omenirii, din confruntarea şi cu nevoile diferite ale generaţiilor umane, Biserica trebuie să iasă învingătoare şi reînnoită. Îl implor pe Cristos ca pe viitor, pe măsura Duhului şi a harului revărsat în mine, să mă ajute să fiu un membru viu al Bisericii sale, să arăt că Biserica este vie şi actuală şi că lumea are nevoie de ea. (Pr. Gabriel Budulai)

Ocazie pentru o relansare spirituală
Acest an de confluenţă între milenii reprezintă pentru mine ocazia propice pentru o curajoasă relansare spirituală şi pentru celebrarea iubirii lui Dumnezeu faţă de omenire. Suntem îndemnaţi să deschidem larg porţile lui Cristos care "tuturor celor care l-au primit, le-a dat puterea să devină fii ai lui Dumnezeu" (In 1,12). Mă bucur că în acest an de haruri, Cristos, marele preot, m-a ales să particip la Preoţia sa şi la opera de răscumpărare a omenirii. (Pr. Cristian Ciobancă)

Idealul sfântului Francisc are rezonanţă
A fi hirotonit preot în acest an jubiliar are pentru mine o importanţă deosebită: anul jubiliar este anul iertării şi îndurării lui Dumnezeu, iar preotul este un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. De aceea semnificaţia misiunii preotului este accentuată de această atmosferă jubiliară ce subliniază rolul său în Biserica lui Cristos. Îmi place foarte mult expresia sfântului Francisc "Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni!", frază care îmi va folosi ca moto la hirotonirea preoţească. Cred că idealul sfântului Francisc de a fi "cel mai mic dintre cei mai mici" şi de a fi "un instrument al împăcării între oameni" are o rezonanţă deosebită în acest an şi în ceea ce priveşte dialogul ecumenic. (Pr. Mihai Dămoc OFMConv.)

- Cunoscutul scriitor André Malraux spunea că "secolul XX ori va fi religios, ori nu va fi deloc". Cum priveşti activitatea ta de păstor ţinând cont şi de faptul că vei întâmpina şi multe greutăţi?
Trebuie spirit de dăruire şi sacrificiu
A fi preot într-un timp în care indiferenţa religioasă se cultivă la scară largă, recere din partea mea un spirit de dăruire şi sacrificiu în slujirea lui Dumnezeu şi a fraţilor într-o formă mai angajantă. Atât pentru mine cât şi pentru toţi cei care au primit această demnitate, cuvintele sfântului Petru din prima sa scrisoare sunt mai actuale ca oricând: "Păstoriţi turma lui Dumnezeu cu bucurie şi nu în silă; nu pentru un câştig josnic, ci cu tragere de inimă; nu ca stăpâni ai celor încredinţaţi vouă, ci fiţi un model pentru turmă". Îndeplinindu-mi întocmai slujirea de preot sper că harul lui Dumnezeu nu va întârzia să vină în ajutor în ciuda tuturor greutăţilor inerente din viaţa unui preot. (Pr. Andrei Cocianga)

Un continuu effort de a arăta oamenilor adevărul
Ca preot, ca unul dintre cei chemaţi şi trimişi spre a fi aducători de "veste bună", va trebui să înţeleg Preoţia mea ca un continuu effort de a arăta oamenilor adevărul pe care îl caută, de a-I conduce la cunoaşterea propriei lor identităţi. Şi odată realizat acest lucru, este clar că omul, regăsindu-se pe sine, îl va găsi pe Dumnezeu în inima sa, dar şi în cei din jurul său care sunt asemenea lui. Ori aceasta nu se poate realiza decât veghind la propria identitate ca acela care trăieşte din adevăr şi vesteşte adevărul, iar adevărul este în Dumnezeu. (Pr. Bernard Noghiu)

- Ce mesaj transmiţi celor care vin din urmă?
Curaj şi încredere în Dumnezeu
Mult curaj şi încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Acest răspuns l-am primit şi eu acum zece ani când am intrat în seminar, din partea unui student din anul VI. Într-adevăr, viaţa de seminar este grea, dar în acelaşi timp este şi frumoasă. Este cert faptul că pe acest drum se ivesc multe dificultăţi şi că pe umeri trebuie să porţi permanent evanghelia "greutate a zilei". Important este să-ţi ancorezi viaţa în Dumnezeu ca să nu naufragiezi când vine furtuna. Trebuie să speri, deoarece Dumnezeu te însoţeşte în fiecare moment al vieţii, mai ales în momentele cele mai dificile. (Pr. Ioan Blaj)

Oglindirea vieţii în Evanghelie
A fi preot înseamnă a răspunde zilnic vocaţiei pe care am primit-o de la Dumnezeu. Această vocaţie se concretizează în a ne însuşi aceleaşi sentimente pe care le-a avut Isus Cristos. Întrucât carisma ordinului nostru este de a fi Fraţi Minori Conventuali îmi doresc, aşa cum este şi normal, ca opera de evanghelizare să înceapă mai întâi prin modul nostru de a fi şi de a trăi în sânul familiei franciscane. Celor care vin în urma noastră le propun să-şi oglindească viaţa la lumina evangheliei lui Cristos. (Pr. Anton Mărăndescu OFMConv.)

A consemnat pr. Francisc Fărcăşel

* * *

Preoţii nou sfinţiţi

Pentru Dieceza de Iaşi: Benoni Ambăruş (26.09.1974 - Somuşca); Silvestru-Robert Balan (31.12.1975 - Bacău "Sf. Nicolae"); Daniel Bişoc (20.09.1975 - Şcheia); Ioan Blaj (12.08.1975 - Barticeşti); Cristian Ciobancă (26.04.1976 - Săbăoani); Andrei Cocianga (2.03.1975 - Luizi-Călugăra); Celestin Dâscă-Lucaci (9.04.1976 - Gherăeşti); Cristinel Doboş (15.09.1975 - Lilieci); Francisc Fărcăşel (8.02.1975 - Iugani); Iosif Lucaci (16.11.1974 - Sagna); Marcel Moraru (2.11.1975 - Tămăşeni). Pentru Arhidieceza de Bucureşti: Ciprian Bejan (9.11.1974 - Pildeşti); Gabriel Budulai (27.02.1976 - Iugani); Gabriel Cata (14.03.1976 - Nicolae Bălcescu); Eduard Giurgi (5.12.1975 - Sagna); Eduard Lucaci (23.10.1975 - Răchiteni); Bernard Noghiu (20.08.1974 - Valea-Seacă). Pentru Provincia Franciscană: Ioachim Blaj (11.09.1975 - Buruieneşti), Cristinel-Adrian Bulai (29.06.1973 - Tămăşeni), Ioan Butacu (13.09.1975 - Luizi-Călugăra), Mihai Dămoc (25.04.1973 - Traian-NŢ), Ioan Dămoc (01.07.1965 - Pildeşti) Ionel-Cristian Diac (09.03.1975 - Bijghir), Flavian Enăşcuţ (13.05.1975 - Săbăoani), Gheorghe Eva (08.04.1968 - Săbăoani), Lucian Goşman (07.10.1974 - Buruieneşti), Anton Herciu (17.05.1971 - M. Kogălniceanu-CT), Fabian Iacob (20.08.1970 - Brăila), Daniel-Anton Lucaci (12.06.1975 - Sagna), Anton Mărăndescu (14.04.1975 - Huşi "Sfântul Anton"), Daniel Pal (09.04.1973 - Săbăoani), Marcel Roşu (06.11.1973 - Bijghir). Pentru Congregaţia "Don Orione": Dumitru Podac (Satu-Mare)

Diaconii
Mihai Afrenţoae (10.05.1970 - Prăjeşti), Damian Alucăcesei (21.11.1965 - Bijghir), Cristinel Augustin (10.09.1975 - Răducăneni), Marius-Petru Bâlha (28.01.1975 - Hălăuceşti), Daniel-Felix Moraru (01.04.1972 - Roman "Sfânta Tereza a Pruncului Isus"), Cristian Pal (15.03.1975 - Nisiporeşti).