Răspundem cititorilor

* Olivia Moldovan (Piatra Neamţ), Librăria "Sfânta Tereza" (Oradea). Vă mulţumim pentru urări.

* Maria-Cristina Butnaru şi Ciprian Nesimuca (Botoşani); Un creştin (Turcia). O parte din materialele trimise au fost reţinute pentru a fi publicate la un moment potrivit.

* Erica-Anca Player (Bucureşti). "Sunt o tânără de 26 de ani şi citesc cu mare bucurie frumoasa şi utila revistă "Lumina creştinului". Vă mulţumesc că existaţi. Doresc să corespondez cu tineri de vârstă apropiată.

Iată adresa la care vă pot scrie cititorii "de vârstă apropiată": Erica-Anca Player, str. Intr. Bădeni, 1A, bl. M13A, et. 6, ap., 25, sector 3, Bucureşti.

* Tiba Patriciu (Vatra Dornei). Ne bucurăm că citeşti revista. Apreciem mult şi faptul că o iubeşti pe sfânta Fecioară Maria. Prin poezie, care credem că se va îmbogăţi şi perfecţiona pe măsură ce vei scrie tot mai mult, oamenii se pot apropia de Dumnezeu mai mult.

* Petru Calvin (Talpa). Necunoscând situaţia despre care ne scrieţi, credem că trebuie să vorbiţi mai clar cu părintele paroh, explicându-i exact cum vedeţi lucrurile.

* C.P. (Roman). Vă mulţumim pentru cele scrise. Rugaţi-vă pentru preoţi şi îndeosebi pentru părintele paroh pentru ca Domnul să-i dea putere ca prin cuvântul lui tot mai mulţi să-l găsească pe Dumnezeu.

* L.M. (Verşeşti). Pentru tăticul tău trebuie să te rogi şi să-i explici aşa cum te pricepi tu că nu face bine, că băutura distruge sănătatea lui şi familia. În privinţa sănătăţii tale, scrie o scrisoare amănunţită în care să prezinţi boala ta cu lux de amănunte pe adresa: dr. Maria Helena Bîrhală, Aleea Pantelimon, 25, bl. D7, et. 2, ap. 5, 6600 Iaşi. Trebuie mai întâi să vezi cum se poate rezolva cu boala ta şi apoi să te întrebi cu privire la viitorul tău.

* Romeo Horvat (Italia). Din mărturia ta am reţinut gândul: "Lucrul cel mai important din viaţa fiecărui om este să se pună în faţa Domnului şi să asculte ce vrea Domnul de la el. Numai aşa putem să construim casa pe o temelie solidă, Cristos, şi nu pe nisipul propriei autosuficienţei înşelătoare". Îţi dorim să continui pe drumul ales, pentru a deveni un apostol plin de zel.

* Ioan Cojan (Traian, judeţul Neamţ). "Aş dori să vă relatez despre un fapt care s-a petrecu acum 60 de ani. În vara anului 1940 s-au făcut mari concentrări de trupe a armatei române în vederea pregătirilor pentru război. Cu această ocazie un număr mare de militari au fost cantonaţi şi prin satele din jurul Romanului. Am menţionat acest amănunt întrucât protagoniştii cazului despre care vreau să vă scriu au fost nişte militari. Tot în anul 1940 am avut ocazia să cunosc o familie din localitatea Cordun. Aflându-mă în vizită la ea acasă nu mică mi-a fost mirarea când am văzut pe masă o statuie mare a preasfintei Fecioare Maria. Mărimea statuii şi faptul că familia respectivă era de religie ortodoxă mi-au stârnit o mare nedumerire. În acelaşi timp mi-am amintit de faptul că de câtva timp în urmă s-a furat statuia din Tămăşeni care era aşezată într-o nişă pe un teren viran de lângă drumul care duce spre Roman. Fără să stau prea mult pe gânduri am întrebat de unde au statuia şi au spus că au primit-o de la nişte militari care erau cantonaţi la ei. După ce le-am explicat de unde provine, au acceptat să o dea pentru a o duce la locul de unde fusese furată. În scurt timp statuia şi-a reluat locul predestinat de unde fusese furată şi tot acolo se află şi astăzi. Este foarte probabil că generaţiile mai tinere din Tămăşeni nici nu au auzit de peripeţiile prin care a trecut statuia...".

Este bine că le-aţi oferit această ocazie!

* Eugen M. (Oneşti). "Mulţi scriu la redacţie pentru că au anumite probleme şi sunt foarte siguri că vor afla răspuns la toate, dar eu nu vă scriu cu intenţia aceasta, ci vă scriu să vă mulţumesc pentru munca pe care o depuneţi pentru această luminiţă a creştinului care de multe ori îi îndrumă pe calea cea dreaptă pe cei rătăciţi. Vă mulţumesc din toată inima pentru cărţile frumoase editate la "Presa Bună", care privesc formarea tinerilor şi sper să se înmulţească numărul lor căci sunt destui care au o formare incorectă morală, spirituală şi socială".

Rugaţi-vă pentru noi şi pentru preoţii din mijlocul comunităţii dv. pe care-i apreciaţi. Acelaşi răspuns şi pentru Mariana (Pârgăreşti).

* Iosif Tiba (Iaşi). "Cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului am participat împreună cu ceilalţi tineri din Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi la pelerinajul spre Gherăeşti. În timpul Liturghiei, tinerii s-au rugat la picioarele crucii poposită la Gherăeşti într-o etapă a pelerinajului său prin parohiile diecezei. Pentru mine această cruce înseamnă calea spre biruinţă şi îmi reaminteşte condiţia mea de călător pe acest pământ. Am primit puterea de a-mi purta propria cruce după exemplul lui Cristos... Bucuria primită la Ziua Mondială a Tineretului a fost continuată în sufletul meu cu ocazia jubileului bolnavilor. În această zi, tinerii nu s-au limitat să vadă doar suferinţa din om, ci au înţeles că persoana bolnavă, prin acceptarea şi oferirea suferinţei sale, contribuie la mântuirea lumii. Fie ca aceste două zile să se transforme într-o bucurie eternă!"

Aşa ne rugăm şi noi, mulţumindu-ţi pentru cuvintele scrise.

* Petru Leonte (Iaşi). "An de an între 18 şi 25 ianuarie are loc octava de rugăciuni pentru unitatea creştinilor. Acesta este un lucru foarte bun, dar se acţionează încet. După mine, pentru a ne apropia mai mult unii de alţii, creştini catolici, ortodocşi, protestanţi, ar fi bine ca Paştele să fie fixat în calendare la aceeaşi dată, aşa cum este Naşterea Domnului (Crăciunul). Aceasta este dorinţa mea cea mai fierbinte: să ştie fiecare că Domnul nostru Isus Cristos a murit şi a înviat o singură dată".

Aşa cum s-a mai scris, diferenţele apar în general datorită folosirii de calendare diferite: catolicii - calendarul gregorian; ortodocşii calendarul iulian (care este în urmă cu 13 zile). Conciliul Vatican II a afirmat că "nu se opune ca sărbătoarea Paştelui să fie fixată într-o duminică anume în calendarul gregorian, cu asentimentul celor interesaţi, mai ales al fraţilor despărţiţi de comuniunea cu Scaunul Apostolic". În 1975, papa Paul al VI-lea a sugerat Consiliului Ecumenic al Bisericilor ca Paştele să fie fixat definitiv în duminica din intervalul 9-16 aprilie. Mai târziu, Secretariatul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor a propus celorlalte Biserici creştine ca Paştele să se celebreze la o dată fixă, şi anume în a doua duminică din luna aprilie. Această dată ar fi putut intra în vigoare în 1977 când data Paştelui a fost identică la toate confesiunile creştine. Bisericile ortodoxe au cercetat problema şi şi-au exprimat public dorinţa ca toţi creştinii să sărbătorească împreună Paştele. Totuşi, din cauza unor dificultăţi pastorale existente în sânul unora dintre ele, erau necesare alte studii şi reflecţii înainte de a lua o hotărâre definitivă. Probabil hotărârea se va lua într-un viitor sinod panortodox.

* D.M. (Pârgăreşti). Vă credem, visul pe care ni l-aţi povestit este adevărat. Nu ştim ce înseamnă, probabil trebuie să vă apropiaţi mai mult de Dumnezeu. Vă redăm ceea ce s-a mai scris: Un creştin ştie că viitorul e în mâinile lui Dumnezeu. El conduce destinele istoriei. Isus ne cere să ne abandonăm în mâinile Tatălui care se îngrijeşte de cele mai mici trebuinţe ale noastre. Aceasta este atitudinea creştină corectă. Credinţa în visuri şi interpretarea lor simbolică trebuie respinse pentru că intră în contradicţie cu cinstirea şi respectul pe care le datorăm numai lui Dumnezeu, la care ne invită porunca întâi. În Sfânta Scriptură citim cum Dumnezeu a vorbit unor oameni prin visuri. Întotdeauna însă au fost situaţii de excepţie în care Dumnezeu a venit în ajutorul oamenilor, fără a înspăimânta şi fără a împovăra. Cercetătorii în domeniu confirmă că de cele mai multe ori visurile sunt în legătură cu experienţe ale vieţii: îngrijorări cu privire la unele întâmplări, probleme nerezolvate, păcate nemărturisite, situaţii care n-au fost depăşite şi şi-au lăsat amprenta în subconştient. În Sfânta Scriptură găsim scris: "Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea visurilor; asemănarea feţei înaintea feţei adevărate. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visurilor deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască: inima aiurează. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele. Că pe mulţi i-au înşelat visurile şi au căzut cei care au nădăjduit în ele" (Sir. 34,1-7).

* M.M. (Israel). "Sunt un tânăr şi am 23 de ani. Am încercat să mă împrietenesc cu multe fete din sat, dar am fost refuzat tot timpul... iar acest lucru m-a dus la disperare pentru că mi-am dorit mult să am şi eu o prietenă, dar nu am avut şi m-am tot întrebat din ce cauză. Am constatat că din cauza banilor... Am crezut că aici în Israel o să fie mai bine, că o să fie bani mulţi, dar m-am înşelat. De când sunt aici pot spune că sufăr mai mult decât acasă, din cauză că acasă mai aveam prieteni, rude şi o mamă (la care ţin foarte mult), dar aici nu am pe nimeni, mă simt părăsit de toţi, câteodată mă simt părăsit chiar şi de Dumnezeu cu toate că el nu m-a părăsit. V-aş ruga să-mi daţi nişte sfaturi: ce aş putea face ca să nu mă mai consum aşa tare? Poate aveţi să-mi trimiteţi nişte cărţi".

Ia legătura cu pr. Iosif Dorcu. Credem că o parte din cărţile care se recomandă tinerilor le are şi Sfinţia sa şi ţi le-ar putea împrumuta (O vorbă sinceră cu băieţii, Tânăr de caracter, dr. Tóth Tihamér, Tinereţea curată, dr. Tóth Tihamér, Cultura tânărului. Nu bea!, dr. Tóth Tihamér, Decalogul, pr. Claudiu Dumea, Iubirea se construieşte. Dificultăţi şi bucurii în a fi copii, logodnici, părinţi, Angelucci, Avanti, Baldo... etc.) Cu privire la problema cu care te confrunţi, citirea cărţilor despre prietenie, tinereţe, căsătoria e doar un pas. Trebuie, în acelaşi timp, să încerci să vorbeşti despre tine însuţi cu oamenii din jur. În felul acesta te vei cunoaşte mai mult pe tine: cine eşti, ce vrei să devii, de ce, ce crezuri ai, cum merg relaţiile cu cei apropiaţi. Întreabă-i pe cei din jurul tău, în special pe cei căsătoriţi, despre viaţa lor: ce este esenţial în viaţa lor de căsătorie; care le sunt dezamăgirile şi bucuriile. Discută cu cei de vârsta ta, care au aceleaşi preocupări ca tine şi fii deschis pentru a primi ceea ce ei au bun. Cel mai important este să începi a te ruga şi a încredinţa viitorul tău în mâinile lui Dumnezeu. Făcând aşa, vei ieşi din starea în care te afli şi vei înţelege că în acest proces de deschidere spre celălalt şi de rugăciune, Dumnezeu îţi va scoate în cale fata care corespunde planului lui şi aşteptărilor tale.