Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru tineri -

Mângâierea Duhului Sfânt

Trebuie să fim atenți să nu facem teorii despre Duhul Sfânt, ci să-l descoperim cum construiește prin noi Biserica; trebuie să fim atenți să nu facem din termenul de Mângâietor - care se aplică Duhului Sfânt - un profit pentru individualismul (pentru păcatul) nostru. Când Cristos lucra cu apostolii săi i-a încurajat promițându-l pe Duhul Sfânt, mângâietorul. Mângâierea înseamnă iubire ce cheamă la mântuire.

Când suntem "răniți" de ingratitudinea fraților noștri, chiar de ne retragem singuri într-o biserică pentru a ne plânge lui Cristos, el ni-l trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne consola, iar mângâierea Duhului constă în a ne face mereu capabili să ne iubim unii pe alții. Nu avem acces la Duhul Sfânt decât prin iubire. "Acțiunea Duhului Sfânt nu este de a declara ceva, dar de a însufleți și a realiza trupul lui Cristos. Darurile și acțiunile Duhului Sfânt sunt esențial comunitare. El lucrează prin iubirea credincioșilor, ca Duh de iubire, de comuniune fraternă. (Pr. Congar în Tu ești omul acela de L. Evely)

A nu se îngriji cineva de mântuirea celorlalți oameni nu este un păcat mic, ci aceasta merită o pedeapsă aspră și de neînlăturat, cum s-a întâmplat cu servitorul din evanghelie, care a îngropat talantul său în pământ. El a fost dojenit nu pentru vreo purtare nelegiuită din viața sa, nici pentru vreo necesitate, căci el a dat înapoi totul. Dar el s-a cruțat, s-a protejat, și-a menajat bietele sale forțe și s-a pierdut. A spus: "N-am făcut nimic rău!"; talantul lui a rămas curat, nepătat, și s-a dus în gheenă. A păcătuit împotriva Duhului Sfânt. Vinovăția lui a stat în aceea că el n-a lucrat cu talantul, nu l-a făcut dublu, iar pentru aceasta a fost vrednic de osândă. Din aceasta vedem că, spre a se mântui cineva, nu este de ajuns ca noi să fim aprinși de râvnă pentru slujirea lui Dumnezeu; cineva trebuie să dubleze talantul său, iar aceasta o facem când noi ne îngrijim nu numai de mântuirea sufletului nostru, ci și de al confraților noștri.

Servitorul acela, deși a zis: "Iată, ia ce este al tău!" (Mt 25,25), totuși aceasta nu a fost destul pentru apărarea sa, căci Domnul a zis către dânsul: "Trebuia să depui banii mai la bancheri". Dă-ți seama acum cât de ușoare sunt poruncile Domnului! Orice om cere de la servitorul său, care a împrumutat bani de la el, ca aceasta să-i aducă iarăși îndărăt; Dumnezeu însă nu face așa; el cere numai ca talantul dat să lucreze cu el și nu ne face răspunzători de înapoierea lui. Aceasta înseamnă: îndeamnă-l pe aproapele tău, dă-i sfatul tău, fă numai datoria ta, iar pentru că a-l îndupleca nu stă în puterea ta, Dumnezeu cere numai ca tu să folosești talantul tău și să lucrezi cu el. Ce este mai lesne decât aceasta?

Oricum, indiferența noastră față de alții e mult mai gravă înaintea lui Dumnezeu, a Duhului său, decât pașii greșiți pe care îi facem spre el fără voia noastră. Și aceasta pentru că refuzăm să intrăm în acest joc al iubirii la care ne invită Dumnezeu. Păcatul își face loc în noi pentru că nu vrem să primim și să comunicăm iubirea. Păcatul nostru esențial este acest refuz de a ne interesa de ceilalți, de a ne întoarce spre ei, de a ne emoționa de suferința lor, de a nu ne feri să-i ajutăm, să-i simpatizăm. Este refuzul de a lăsa să trăiască și să lucreze în noi Duhul Sfânt. Numai păcatul împotriva Duhului lui Dumnezeu nu ni se iartă. E normal; cum să fie dat harul vieții cuiva care refuză să trăiască? Care nu dorește să trăiască. Singura viață pe care vrea să ne-o dea Dumnezeu este viața lui, care constă în iubire. O iubire activă: "Tatăl meu lucrează mereu!". Păcatul nostru este că "nu facem nimic".

Păcatul împotriva Duhului Sfânt constă în a prefera autosatisfacția, ruperea de comunitatea aceasta care epuizează, în a-și recăpăta autonomia, în a amâna reînceperea iubirii. Dumnezeu nu încetează să ne îmbie: "Va locui în voi". Păcatul împotriva Duhului Sfânt înseamnă a renunța la credința că el poate schimba lumea, renunțare datorată îndoielii că el ne poate schimba și pe noi. "Trimite Duhul tău, și vei reînnoi fața pământului!" se roagă Biserica în fiecare zi cu optimism.

Pr. Alois Hârja



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat