Biserica din Butea

În ziua de 18 iunie, sărbătoarea Sfintei Treimi, hramul Bisericii din Butea, an jubiliar închinat Sfintei Treimi, va fi consacrat altarul şi va fi sfinţită biserica. La sărbătoare sunt invitaţi PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, PS Anton Coşa, mulţi preoţi şi credincioşi. Într-un chip deosebit sunt aşteptaţi preoţii, persoanele consacrate şi toţi cei a căror origine este din această parohie care actualmente are 1.179 de familii cu 3.762 de credincioşi.

Pe o placă de marmură descoperită cu ocazia lucrărilor "de reparaţii" la biserica veche din localitatea Butea, jud. Iaşi, am găsit notate următoarele: "Hoc templum Sanctissimae Trinitati dicatum ab incolis butenensibus aedificatum fuit sub auspiciis et auxiliis Demetrii Matthaei Georgii Sturza A.D. MDCCCLXIIII parocho patre Antonio Carnili Molienensi". (Această biserică închinată Preasfintei Treimi a fost zidită de locuitorii din Butea sub conducerea şi cu ajutorul lui Dumitru Matei Gheorghe Sturza în anul Domnului 1864, paroh fiind părintele Anton Carmil Molienezul).

Biserica din 1864 era zidită din cărămidă în locul şi pe amplasamentul unei alte bisericuţe din lemn. În 1922, devenind neîncăpătoare, pr. dr. Ioan Ferenţ a vrut să construiască o nouă biserică în stil gotic, în formă de cruce având dimensiuni deosebit de mari. A turnat temelia, dar fiindcă această temelie a fost turnată pe locul unde fuseseră morminte la o adâncime de 1,90 m, fără a se ajunge la pământul neumblat, nu a putut asigura rezistenţa necesară unei clădiri monumentale. În noua situaţie, a apelat la soluţia măririi bisericii vechi (1923-1927), temelia turnată rămânând îngropată în pământ.

Având o autorizaţie de reparaţii capitale la biserica veche, la 6 iunie 1977 s-au putut începe lucrările pentru o nouă biserică. Nu a fost deloc uşor! S-au făcut eforturi mari de muncă fizică pentru a ne putea "strecura" şi a da impresia că, de fapt, intenţionăm să facem reparaţiile capitale, conform autorizaţiei, dar cu ajutorul bunului Dumnezeu şi al credincioşilor din Butea, s-a realizat construirea actualei biserici, finalizându-se la 15 august 1980. Nu s-au folosit mijloace mecanizate, ci palmele credincioşilor care mânuiau lopata, targa şi găleţile cu beton, date din mână-n mână, ca să ajungă la temelia bisericii, la stâlpi, la plafoane şi în vârful turnului.

Echipa de specialişti alcătuită din arhit. Gheorghe Hereş, ing. Carmil Păuleţ şi ing. Ioan Cristea a riscat foarte mult întocmind planurile şi dând soluţii pentru construirea noii biserici.

Lucrarea a fost iniţiată, dirijată şi aprovizionată cu materiale procurate din contribuţia generoasă a credincioşilor de către actualul paroh al acestei comunităţi, preotul Alois Dămoc.

Stilul roman amestecat cu elementele unui stil modern în care s-a introdus simbolul Sfintei Treimi constând din trei triunghiuri egale sau un triunghi echilateral, simbol care începe să apară de la porţile de la intrare şi uşile bisericii şi până la uşile de la sacristie şi elementul de ornamentare al crucii de la altar, arată că întreaga clădire este închinată Sfintei Treimi.

Cele două panouri de sub braţele crucii reprezentând Învierea lui Cristos şi jertfa lui Abraham sunt sculptate în lemn de tei, iar cele 14 staţiuni de la Calea crucii sunt sculptate în lemn de stejar şi de fag de către Valerică Vieriu între anii 1988-1999.

Lungimea bisericii, incluzând turnul şi sacristia, este de 56m, lăţimea de 21m, înălţimea interioară din nava centrală de 14m iar înălţimea turnului de 42m.

Pr. Alois Dămoc