Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Scrisoare pastorala -

Crăciun 2000

Dumnezeu a intrat în istorie, i se cuvine cinste și mărire

Să binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt!

Să-l lăudăm și să-l preamărim în veci!

Preacucernici părinți, dragi frați și surori, iubiți credincioși,

a) Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat între oameni - un adevărat moment istoric

Este Crăciunul anului 2000. Celebrăm cu bucurie nașterea Domnului nostru Isus Cristos, plan voit și stabilit de Tatăl cel veșnic, pregătit și realizat de Duhul Sfânt din sânul preacurat al Fecioarei Maria.

În fața acestui mister trebuie să exclamăm cu sfântul Paul: "O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! De nepătruns sunt hotărârile lui și de necercetat căile lui. Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine i-a fost sfătuitor?... Căci de la el și prin el și pentru el sunt toate: lui să-i fie mărire în veci. Amin" (Rom 11,33-36).

"Cei trei ani de pregătire la marele jubileu ne-au condus etapă cu etapă spre acest mister - de la Cristos și prin Cristos, în Duhul Sfânt, spre Tatăl. În acest sens, celebrarea jubiliară pune în aplicare și anticipă în același timp scopul și împlinirea vieții creștinului și a Bisericii în Dumnezeu unul și întreit" (TMA 55).

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am început marele jubileu la Crăciunul anului trecut și am ajuns la punctul cel mai de sus - Crăciunul anului 2000.

Ținând cont de numărarea anilor, acum este de fapt comemorarea celor 2000 de ani de la nașterea Domnului nostru Isus Cristos, hotărâtă de Tatăl veșnic prin conlucrarea Duhului Sfânt.

Se cuvine, așadar, ca la acest moment sărbătoresc să ne deschidem sufletul și să tresăltăm în cântare de preamărire față de Dumnezeu Tatăl, pentru hotărârea pe care a luat-o în favoarea noastră, căci el ne-a iubit atât de mult încât ni l-a dat pe Fiul său unic (cf. In 3,16).

Întreaga creație, dar mai ales hotărârea de a-l crea pe om după chipul și asemănarea sa și planul de a-l trimite pe Fiul său în lume ca să reașeze în oameni imaginea sa, reprezintă expresia celei mai mari iubiri. De aceea, toți profeții, toate scrierile sfinte - psalmii lui David și cântările biblice - preamăresc această inițiativă și această iubire dumnezeiască.

Însuși Isus se exprimă prin cuvinte de preamărire față de o astfel de iubire: "Te preamăresc pe tine, Părinte, domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor mari. Da, Părinte, căci așa a fost voința ta (cf. Lc 10,21). Tatăl a hotărât ca Fiul său să coboare în lume, să se facă asemenea oamenilor și, prin viața, jertfa, moartea și învierea sa, să-i răscumpere pe oameni și în veci să-i mântuiască.

b) Cristos ni-l descoperă pe Tatăl și revelează planul de iubire

"După ce odinioară, Dumnezeu a vorbit în repetate rânduri și în multe chipuri părinților noștri prin profeți, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit prin Fiul său" (Evr 11). Aceste cuvinte din Scrisoarea către Evrei ne spun că Tatăl l-a trimis pe Fiul său, pentru ca, făcându-se asemenea oamenilor întru totul afară de păcat, să locuiască cu ei, să-i lumineze și să-l descopere pe Tatăl, adică să vestească tainele lui Dumnezeu.

Isus Cristos ne vestește și ne anunță nu numai cuvintele lui Dumnezeu, dar și planul său cel veșnic și înfăptuiește opera mântuirii pe care i-o încredințase Tatăl. În acest plan al mântuirii, Fiul lui Dumnezeu întrupându-se, prin viața sa publică, prin minunile și semnele făcute, prin predica și mai ales prin moartea și învierea sa glorioasă și prin trimiterea Duhului Sfânt, realizează și desăvârșește voința Tatălui, confirmând prin aceasta tot ceea ce a fost revelat în Vechiul Testament, eliberându-ne de întunericul păcatului și al morții, pentru a ne învrednici de viața cea veșnică (cf. Dei Verbum, nr. 3-4).

Prin tot ce a făcut, Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne descoperă plenar și în mod vizibil pe cel nevăzut, pe Tatăl cel veșnic de la care pornește tot misterul mântuirii și care împlinește voința sa divină, punând în noi Duhul său pentru a fi astfel Dumnezeul nostru, iar noi poporul său (cf. Ez 37,26-27). Se împlinește profeția făcută de Isaia, când anunță poporul ales că un fiu se va naște dintr-o fecioară și va purta numele de Emanuel - "Dumnezeu cu noi" (cf. Is 7,14).

În lumina textelor Vechiului Testament și a scrierilor din Noul Testament, în lumina învățăturilor sfinților părinți și a întregii Biserici, prin Cuvântul cel veșnic, lumea s-a bucurat de cea mai mare și definitivă revelație a iubirii divine, a planului conceput în sânul Sfintei Treimi, a voinței Tatălui de a desăvârși în oamenii pe care i-a creat, chipul și imaginea sa.

Cine îl întâlnește pe Isus, îl întâlnește pe Tatăl. Cine îl vede pe cel care s-a născut între oameni, îl vede pe cel nevăzut; cine ascultă cuvintele lui Isus, le ascultă pe cele ale Tatălui și se umple de iubire veșnică. La întrebarea lui Filip din relatarea evanghelistului Ioan, Isus dă un răspuns mai mult decât sigur: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns". Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi și tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cel ce m-a văzut pe mine a văzut și pe Tatăl" (In 14,8-20).

În toată perioada anului sfânt, pe tot parcursul anului bisericesc 2000, și, mai ales, acum la Crăciun, Fiul cel veșnic făcut om ne-a adus și ne aduce un mare dar - ni-l aduce și ni-l face cunoscut pe Tatăl, iubirea sa veșnică. El a devenit pentru noi călăuza spre Tatăl, căci cine îl urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții. El este pentru noi toți drumul spre Dumnezeu Tatăl, așa cum ne asigură evanghelistul Ioan: "Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine" (In 14,6).

c) Isus Cristos născut pe pământ ni-l descoperă și pe Duhul Sfânt și-l revarsă asupra noastră

Trimisul Domnului, arhanghelul Gabriel, a asigurat-o pe Maria din Nazaret că Duhul Sfânt se va coborî asupra ei și ea va primi în sânul ei un fiu, care se va chema Fiul Celui Preaînalt, cel care va mântui tot poporul. Iată textul: "Duhul Sfânt se va coborî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Cel Sfânt care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Lc 1,36).

Sub lumina acestui Duh Sfânt și cu asistența sa dumnezeiască, Isus își va împlini mandatul primit de la Tatăl, de la naștere până la mormânt și până la înviere.

Despre el, Isus ne învață, când spune că Dumnezeu este Duh și cei ce i se închină trebuie să i se închine în Duh și adevăr (cf. In 4,24); el este lumina ce luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o (cf. In 1,5); el este iubire, căci cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (cf. 1In 4,8).

Pe acest Spirit Sfânt, Isus îl promite apostolilor în conformitate cu făgăduința făcută de Tatăl încă din primele clipe ale creației și după căderea omului în păcat: "Vă voi da o inimă nouă, voi pune în voi un spirit nou, Duhul meu" (Ez 36,26). Adresându-se apostolilor, Isus le-a spus: "Când voi fi plecat, îl voi trimite la voi" (In 16,7), iar în seara învierii le-a făcut tocmai acest mare dar: "Pace vouă! Precum m-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit și eu pe voi, și, vorbind astfel, suflă asupra lor și le zise: Primiți pe Duhul Sfânt, cărora le veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora le veți ține vor fi ținute" (In 20,14-23).

Acest Duh Sfânt va continua să desăvârșească lucrarea lui Isus în lume și va face ca lumea să se bucure de adevăr și evanghelie. "El va da mărturie despre mine, dar și voi veți da mărturie, deoarece ați fost cu mine încă de la început" (In 15,26).

În concluzie, venirea lui Isus în lume înseamnă începutul unei legături directe cu întreaga Sfântă Treime, cu Dumnezeu Tatăl, cu Isus Fiul și Cuvântul veșnic și cu Spiritul lui Dumnezeu.

d) Lui Dumnezeu întreit toată cinstea și mărirea!

Preacucernici părinți, dragi frați și surori, iubiți credincioși,

Retrăind cu îndreptățită speranță Adventul acestui an jubiliar și sărbătorind cu entuziasm reînnoit Crăciunul anului 2000, prin care de fapt bisericește am intrat în mileniul trei, trebuie să fim conștienți că anunțăm lumii adevărata lumină, pe Cristos Domnul. Isus, care s-a născut pe pământ, este Dumnezeu adevărat și om desăvârșit. El oferă fiecărei ființe umane perspectiva de a fi "divinizată", adică de a deveni mai mult om. Aceasta este singura cale prin care lumea își poate descoperi înalta vocație la care este chemată.

Celebrând întruparea Cuvântului veșnic și nașterea lui Isus la Nazaret între oameni, privirea noastră este îndreptată spre misterul Sfintei Treimi, prin care ne-am învrednicit de atâta iubire. Cristos a devenit pentru noi cel mai mare dar pe care ni l-a făcut cerul. Prin el am primit iubirea Tatălui, viața sa dumnezeiască și tot ce poate fi mai sfânt și frumos. Crăciunul a devenit pentru oameni sărbătoarea bucuriilor și a darurilor, sărbătoarea vieții și a iubirii, sărbătoarea noilor fii ai lui Dumnezeu prin opera lui Cristos și a Spiritului său.

Mântuirea și speranța au coborât pe pământ, iar noi am fost înălțați la ceruri prin Fiul lui Dumnezeu făcut om și prin întreaga iubire a Spiritului Sfânt și a Tatălui.

Dumnezeu a intrat în istorie, s-a îmbrăcat în haina omului, a îmbrățișat condiția umană, s-a umilit pe sine pentru frații săi și și-a dat viața pentru toți, ca și noi să fim înălțați prin el și cu el (cf. Fil 2,5-11).

El rămâne în noi până la sfârșitul veacurilor ca să ne ofere tuturor mântuirea sa. O face prin cuvântul său și prin sfintele taine. Dar mai ales o face prin Euharistie, care este perpetuarea întrupării și a mântuirii.

Anul acesta a fost un an euharistic, cum ne-a cerut Sfântul Părinte în TMA 55 - Euharistia este sacramentul vieții noi și centrul trăirii creștine. Pe plan diecezan am dorit să reîmprospătăm în noi această credință în prezența lui Isus prin cursuri speciale, prin Congresul Euharistic Diecezan, prin colocvii și alte inițiative.

Acum, în atmosfera păcii și bucuriei sfântului Crăciun, vom aduna toate sentimentele noastre, toată credința și vom proclama cu tot entuziasmul doxologia centrală a sfintei Liturghii: "Per ipsum et cum ipso et in ipso est, tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus Sancti, omnis honor et gloria, per omnia saecula saeculorum, Amen. (Prin Cristos cu Cristos și în Cristos, ție Dumnezeule Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea și mărirea, în toți vecii vecilor, Amin).

Mulțumindu-vă pentru credința arătată, vă doresc, împreună cu Preasfințitul episcop Aurel și cu toți colaboratorii, adevărate bucurii de Crăciun, un nou entuziasm în credința în Cristos și un sfânt curaj pentru intrarea în noul mileniu și vă spun tuturor: "Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărăția Duhului Sfânt să fie cu voi toți".

Petru Gherghel, episcop de Iași



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat