Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Misiuni -

Interviu cu părintele Pavel Chelaru

M-am simțit misionar...

- Părinte, ați fost trimis de câteva luni misionar în Kenya. Pe lângă faptul că a fost voia Domnului, cum ați ajuns misionar?
M-am simțit misionar încă din primul moment al hirotonirii mele cu specificația că misiunea se limita între granițele Diecezei de Iași. Am ajuns misionar în Kenya în momentul în care episcopul de Iași, Petru Gherghel, a deschis dieceza spre misiuni. Propunerii sale generale i-am răspuns prin manifestarea disponibilității mele personale.

- Ce face în Kenya un preot misionar? (de obicei, există impresia că se petrec aceleași lucruri care se petreceau cu primii misionari: înfruntau pericole, ostilitate; se întâmplă la fel acum?)
În primii ani de misiuni, un preot nu poate și nu trebuie să facă altceva decât să se pregătească intens și serios pentru munca ce-l așteaptă, aprofundând limba localnicilor, precum și modul lor de a gândi și de a trăi.

- Care este atitudinea kenyenilor față de misionari și față de străini, în general?
În general, pentru kenyeni, orice alb este un englez, iar orice englez este un fost sau chiar actual colonist. Un misionar trebuie să aibă mereu în minte această mentalitate și să caute mijloacele cele mai adecvate pentru a o schimba, câștigând încrederea oamenilor.

- Descrieți puțin societatea kenyană, Biserica de acolo, viața unei comunități în general.
Spațiul acordat paginii misionare nu-mi permite să răspund așa cum mi-ați cerut sau cum aș vrea s-o fac. Pot doar să pomenesc două aspecte care îngreunează nespus de mult atât societatea civilă, cât și cea bisericească din Kenya: lipsa ideii clare de națiune, datorită existenței a 70 de triburi cu limbi, port și tradiții diferite, precum și fărâmițarea religioasă, datorată existenței a aproximativ 900 de confesiuni religioase din cele mai curioase.

- Care sunt cele mai frapante diferențe culturale și de mentalitate dintre ei și români, de exemplu?
Sunt multe diferențe. Aș pomeni doar câteva: lipsa noțiunii de timp așa cum o avem noi, europenii; lipsa ideii de răsplată sau de remunerație; cultul morților.

- Sigur, familia și acolo este nucleul vieții sociale. Ne puteți descrie puțin relațiile de familie?
În Kenya familia este de tip patriarhal, tatăl fiind capul familiei. În general familiile sunt numeroase și relațiile dintre membrii familiei lărgite sunt foarte puternice întrucât de acestea depind bunăstarea, capacitatea de apărare, perpetuarea clanului. Desigur, modul lapidar în care v-am răspuns nu satisface. Sper să am ocazia să dezvolt acest subiect cu altă ocazie.

- În ce fel se implică tinerii în viața socială, comunitară, cum își trăiesc ei credința? Există diferențe mari între ei și alți tineri?
Mi se pare că da. I-am găsit bine organizați, cu inițiative, capabili de sacrificii. Am remarcat faptul că nu trebuie mânați de la spate în tot ceea ce fac.

- În ce domeniu poate o persoană laică să desfășoare o activitate misionară în Kenya?
În mai toate domeniile. Eu nu înțeleg cum o Biserică poate fi pe deplin misionară trimițând doar preoți în misiuni. Laicii pot și trebuie să însoțească pe preoții misionari, având un rol important și de neînlocuit. Laicii pot preceda pe preot, îl pot acompania, pot munci în paralel și chiar pot continua munca începută de el.

- Cunosc deja tineri dornici să dea mărturie despre Cristos prin viața misionară, tineri care se pregătesc intelectual, spiritual. Credeți că e posibil să fie trimise și persoane laice din dieceză?
Numaidecât. Se cere în schimb o sănătate de oțel, o pregătire specifică și temeinică, însoțită de intenție dreaptă și zel nemăsurat.

- Cum putem noi, cei de acasă, să ajutăm activitatea misionară?
În primul rând prin rugăciune, în al doilea rând prin rugăciune, în al treilea rând prin rugăciune. Dacă vreți și altceva, atunci mai putem adăuga și alte lucruri foarte importante, dar nu prioritare rugăciunii.

- De ce ați venit acasă după această perioadă de misiune?
Pentru că m-a chemat episcopul, care, de fapt, m-a și trimis. El a considerat de cuviință să mă cheme pentru a clarifica câteva probleme legate de sănătate. În această perioadă voi încerca să răspund propunerii Preasfințitului Petru Gherghel de a pune la dispoziția Centrului Misionar Diecezan scurta mea experiență misionară acumulată în Kenya, contribuind astfel la aprofundarea spiritului misionar în dieceza noastră precum și la încurajarea vocațiilor pentru viața misionară. Totodată, cred că acest timp este cât se poate de propice pentru a-mi verifica mai serios vocația mea de preot misionar.

Interviu realizat de Camelia Anton



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat