Miercuri, 9 octombrie 2024 

Sfântul Ioan Leonardi

preot

(comemorare facultativă)

Exilat de către înşişi concetăţenii săi (era născut la Diecimo în apropiere de Lucca în anul 1541, fiind al şaptelea fiu al lui Giacomo şi al Giovannei Lippi), care îl considerau un trimis al inchiziţiei, părăsit de mulţi călugări ai săi, sfântul Ioan Leonardi a trăit zece ani într-un providenţial exil roman, care i-a oferit ocazia de a lega prietenie cu sfântul Filip Neri, cu învăţatul card. Baronio şi cu sfântul Iosif Calasanzio, şi de a deveni apreciat de către papă, care i-a încredinţat diferite misiuni delicate, la Nola, la Napoli, la Montevergine, adică unde era cerută mijlocirea unui om înţelept şi caritabil, pentru a readuce în vechile mănăstiri disciplina şi spiritul religios de la început.

La vârsta tinereţii Ioan Leonardi fusese trimis la Lucca, pentru a deprinde acolo arta de farmacist. Este admirabil faptul că aflându-se în oraş fără vreun control al familiei, tânăr şi nu lipsit de bani, Ioan s-a gândit să înfiinţeze o asociaţie de tineri, sub conducerea dominicanului Bernardini, cu scopul de se ajunge la o mai intensă viaţă creştină prin rugăciunea în comun şi asistenţa generoasă acordată săracilor şi pelerinilor. Cu toate aceste scrisori de acreditare, cererea sa de a intra în ordinul franciscan nu a fost primită.

La 26 de ani a părăsit farmacia şi, sub călăuzirea lui Bernardini, făcut studiile ecleziastice, iar la Epifania din anul 1571 a putut celebra prima sfântă Liturghie. La biserica S. Giovanni della Magione, încredinţată lui de către episcop, a realizat marea sa aspiraţie, înfiinţând o şcoală pentru predarea doctrinei creştine. Succesul operei sale i-a atras asentimente şi prieteni, împreună cu care a înfiinţat în anul 1574 Congregaţia Preoţilor reformaţi, care în anul 1614 şi-a luat denumirea definitivă de Clericii Regulari ai Maicii lui Dumnezeu, cu sediul la biserica S. Maria della Rosa. Marele apostol al secolului Reformei a plătit prin multe necazuri curajul de a predica şi de a susţine în toate modurile necesitatea unei întoarceri la practica genuină a evangheliei într-o epocă de decadenţă generală a moravurilor, cum este Renaşterea.

După ce a continuat reforma religioasă în diferite mănăstiri şi parohii cu un dinamic simţ religios (învăţătură creştină şi Împărtăşanie deasă), mânat de zel misionar a gândit şi programat împreună cu spaniolul Vives o congregaţie de preoţi care să se dedice răspândirii învăţăturii creştine printre necredincioşi. Şi-a petrecut ultimii ani la Roma, unde a murit la 8 octombrie 1609. A fost beatificat în anul 1861 şi canonizat solemnă la 17 aprilie 1938.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie