Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Vineri, 6 decembrie 2024 

Sfântul Nicolae

episcop (comemorare facultativă)

Despre sfântul Nicolae, episcop de Mira (Licia) în secolul al IV-lea, avem un mare număr de date, dar este dificil să le distingem pe puținele autentice din mulțimea de legende înflorite în jurul acestui sfânt foarte popular, a cărui chip este repropus de comercianți în fiecare an în hainele lui "Moș Crăciun" (Nikolaus în Germania și Santa Claus în țările anglosaxone), un bătrân îmbrăcat în roșu cu barbă albă, fluent, cu o desagă plină cu daruri pe spate.

Cultul său s-a răspândit în Europa când presupusele sale moaște, luate de la Mira de către 62 de soldați barezi și duse în siguranță pentru a fi salvate de profanarea invadatorilor turci, au fost așezate cu mare cinste în catedrala din Bari, la 9 mai 1087. Moaștele fuseseră precedate de faima de mare taumaturg și de coloratele legende. "Nicolaio - se citește în Legenda aurea - s-a născut din persoane bogate și sfinte. În prima zi când a fost scăldat, a stat singur drept în vasul respectiv...", copil de o constituție excelentă, și deja înclinat spre asceză pentru că, așa cum adaugă Legenda, miercurea și vinerea refuza laptele matern. Ajungând mai mare, "disprețuia corupția și vanitățile și se îndrepta mai mult spre biserică".

Ridicat la demnitatea episcopală prin inspirația supranaturală a episcopilor adunați la conciliu, sfântul păstor a avut grijă de turma sa, distingându-se mai ales prin dragostea sa generoasă. "Un vecin al său, ajuns la cea mai mare sărăcie, s-a decis să le împingă spre păcat pe cele trei fiice fecioare ale sale, pentru ca din acest condamnabil negoț să se poată hrăni el și fiicele sale...".

Pentru ca să fie evitată această nelegiuită seducție, sfântul Nicolae, trecând în timpul nopții prin fața casei acelui sărman, de trei ori a aruncat câte o pungă de monede de aur și cele trei fiice, o dată cu zestrea, au avut și câte un bun soț. Patronajul său asupra copiilor și elevilor pare să fie datorat unui alt fapt legendar: episcopul înviase pur și simplu trei copii, uciși de către un măcelar pentru a face din ei felii de friptură fragede.

Se mai povestește că, fiind invocat de niște marinari în timpul unei mari furtuni pe mare, el li-a apărut și uraganul s-a liniștit imediat. Se pare într-adevăr că ar fi avut cont deschis cu marinarii: în timpul unei foamete obținuse de la o navă cu grâu o bună parte de grâu pentru credincioșii săi; apoi, la controlul perceptorilor, s-a constatat că încărcătura era completă. În evul mediu drame și jocuri l-au avut ca protagonist pe sfântul taumaturg. Astăzi, chiar dacă sub hainele prefăcute ale lui "moș Crăciun", sfântul Nicolae ne amintește marea poruncă a iubirii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Adolph Kolping

Industrializarea din secolul al XIX-lea din Germania a adus mulți oameni de la sate în orașe, unde s-au confruntat cu noi provocări pentru credința lor. Părintele Adolph Kolping (1813-1865) a început să se ocupe de pastorația acestora, sperând să-i păstreze în credința catolică și să nu treacă prin drama altor muncitori din Europa industrializată, care se îndepărtaseră de la credință.

Adolph Kolping s-a născut la 8 decembrie 1813 în localitatea Kerpen, lângă Köln. Între anii 1829 și 1837 a fost calfă la meșterii pantofari din împrejurimile orașului Köln. Dorind să iasă din acest mediu, în vara anului 1841, Kolping a început studiile de teologie la Universitatea din München. La 13 aprilie 1845 a fost sfințit preot, implicându-se activ în pastorația tinerilor muncitori din Köln, oferindu-le asistență celor nevoiași și luptând pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă.

Pentru a-i susține pe oameni în rezolvarea numeroaselor probleme cauzate de revoluția industrială, în anul 1849, A. Kolping a înființat la Köln "Societatea Tinerilor Muncitori", numită și "Asociația Calfelor", o organizație catolică, educațională și orientată spre acțiune. În anul 1856, o filială a acestei societăți își începea activitatea și în St. Louis (Missouri, SUA). Nouă ani mai târziu erau peste 400 de filiale în întreaga lume. O dată cu trecerea timpului, Organizația Kolping s-a dezvoltat tot mai mult, ajungând o societate internațională răspândită în peste 60 de țări, cu aproximativ 600.000 de membri. În ciuda acestei creșteri și a schimbărilor din societate, Organizația Kolping și-a păstrat obiectivele inițiale, având ca principal scop găsirea unor soluții pentru rezolvarea numeroaselor probleme sociale.

Devoțiunea pentru chemarea primită și hotărârea de a-și continua munca l-au făcut pe pr. Kolping să-și neglijeze sănătatea, lucru care a contribuit la moartea sa prematură, la 4 decembrie 1865, la vârsta de numai 51 de ani.

La 8 august 1906, cardinalul Anton-Joseph Gruscha, arhiepiscop de Viena, multă vreme prieten și confident al pr. Kolping, a făcut primii pași în canonizarea acestuia. În acest sens, cardinalul a înmânat o petiție detaliată arhiepiscopului de Köln, cardinalul Fischer, pentru începerea procesului de beatificare a lui A. Kolping. Circumstanțele timpului, atât politice, cât și religioase, nu au permis continuarea procesului, însă după terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, aceste eforturi au fost reluate.

În timpul vizitei sale în Germania din anul 1980, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat mormântul părintelui Kolping din biserica minorită din Köln. Referindu-se atunci la semnificația celor beatificați și la prezența sfinților în viața noastră, printre altele, Sfântul Părinte sublinia că "avem nevoie de modele ca Adolph Kolping în Biserica de astăzi". La 22 ianuarie 1991, papa Ioan Paul al II-lea semna documentele pentru beatificarea părintelui Adolph Kolping. Ceremonia de beatificare, la care au participat membri ai Organizației Kolping din Europa, America, Africa, Asia și Oceania, a avut loc la Roma, la 27 octombrie 1991, în chiar anul împlinirii a 100 de ani de la publicarea enciclicei Rerum novarum a papei Leon al XIII-lea.

Moștenirea pe care ne-a lăsat-o pr. Adolph Kolping este munca sa de o viață și idealurile sale, dar cel mai important, exemplul său în recunoașterea propriei vocații, pe care a împlinit-o în mod aparte. Astfel, nici un obstacol nu este prea mare de depășit, dacă avem credință, muncim din greu și suntem dispuși să facem sacrificii. În Europa, Organizația Kolping contribuie la consolidarea ideii europene și cooperează intensiv cu Consiliul Europei, Uniunea Europeană și Parlamentul European. Datorită angajamentului internațional, Organizația Kolping a primit statut consultativ la Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite și a fost admisă pe lista specială a Organizațiilor Internaționale Nonguvernamentale a Oficiului Internațional al Muncii.

Emanuel Imbrea

("Lumina creștinului", 12/2005)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat