Luni, 5 august 2024 

Sfinţirea Bazilicii "Sfânta Maria cea Mare"

(comemorare facultativă)

Monumente ale pietăţii mariane, la Roma, sunt acele minunate biserici, ridicate în mare parte pe acelaşi loc pe care se aflaseră odinioară vreun templu păgân. Sunt de ajuns câteva nume, printre cele o sută de titluri dedicate Fecioarei, pentru a avea dimensiunile acestui mistic omagiu către Maica lui Dumnezeu: "Sfânta Maria cea Veche", obţinută din "Atrium Minervae" în Forul Roman; "Santa Maria dell'Aracoeli", pe culmea cea mai înaltă a Capitoliului, de pe al cărui vârf Sibilla, potrivit unei legende medievale, i-ar fi revelat lui Augustus apropiata venire a Fiului lui Dumnezeu (Ecce ara primogeniti Dei); "Sfânta Maria a Martirilor", Panteonul; "Sfânta Maria a Îngerilor", transformată de Michelangelo din "tepidarium" al termelor lui Diocleţian; "Sfânta Maria de deasupra Minervei", construită pe temeliile templului Minervei Calcidice; şi, mai mare decât toate, după cum spune însuşi numele, "Sfânta Maria cea Mare", a patra dintre bazilicile patriarhale din Roma, numită iniţial "Liberiana", pentru că era identificată cu un vechi templu păgân, de pe înălţimea Esquilinului, pe care papa Liberiu (352-366) l-a adaptat în bazilică creştină.

Povesteşte o tardivă legendă că sfânta Fecioară, apărând în aceeaşi noapte de 5 august 352 papei Liberiu şi unui patrician roman, i-ar fi invitat să construiască o biserică acolo unde dimineaţa vor fi găsit zăpadă. În dimineaţa de 6 august o minunată ninsoare, acoperind suprafaţa exactă a edificiului, ar fi confirmat viziunea, determinându-l pe papă şi pe bogatul patrician să se angajeze pentru construirea primului mare sanctuar marian, care a primit numele de sfânta Maria "ad nives", a zăpezii. La mai puţin de un secol după aceea, papa Sixt al III-lea, pentru a aminti celebrarea Conciliului din Efes (431) la care a fost proclamată maternitatea divină a Mariei, a reconstruit biserica la dimensiunile actuale.

Din această operă rămân navatele şi coloanele precum şi treizeci şi şase de mozaicuri care împodobesc navata superioară. La aranjarea actuală a bazilicii au contribuit diferiţi pontifi, de la Sixt al III-lea care a putut oferi "poporului lui Dumnezeu" monumentul "mai mare" pentru cultul sfintei Fecioare (căreia îi dăm tocmai un cult de hiperdulie, adică de venerare mai mare decât cea pe care o atribuim altor sfinţi), până la papii din timpurile noastre. Bazilica mai este denumită şi sfânta Maria "ad praesepe", deja înainte de secolul al şaselea, când au fost aduse acolo scândurile unei vechi iesle, pe care devoţiunea populară a identificat-o cu cea care i s-a oferit Pruncului Isus în grota din Betleem. Celebrarea liturgică a sfinţirii bazilicii a intrat în Calendarul roman în anul 1568.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie