Miercuri, 5 iunie 2024 

Sfântul Bonifaciu

episcop şi martir (comemorare)

Fără opera misionară a sfântului Bonifaciu nu ar fi fost posibilă organizarea politică şi socială europeană a lui Carol cel Mare. Bonifaciu sau Winfrid pare să fi aparţinut unei nobile familii engleze din Devonshire, unde s-a născut în anul 673 (sau 680). A urmat regula monastică în abaţia din Exeter şi din Nurslig, înainte de a începe evanghelizarea popoarelor germanice de dincolo de Rin. Prima sa încercare de a ajunge în Frisia a eşuat datorită ostilităţii dintre ducele german Radbod şi Carol Martel. Winfrid a făcut atunci pelerinajul la Roma pentru a se ruga la mormintele martirilor şi a obţine binecuvântarea papei. Sfântul Grigore al II-lea a susţinut elanul misionar al lui şi Winfrid a plecat către Germania. A făcut popas în Turingia, apoi a ajuns în Frisia, abia supusă de către franci, şi, acolo, a făcut primele convertiri.

În trei ani, a parcurs o mare parte din teritoriul germanic. Chiar şi saxonii au răspuns cu entuziasm la predica sa. Fiind chemat la Roma, a primit de la papa consacrarea episcopală şi noul nume de Bonifaciu. În timpul călătoriei de întoarcere în Germania într-o pădure din Hessen a pus să se taie un stejar uriaş, căruia populaţiile păgâne îi atribuiau puteri magice, pentru că era socotit sediul zeului. Acel gest a fost socotit o adevărată sfidare a divinităţii şi păgânii au alergat pentru a asista la răzbunarea zeului ofensat. Bonifaciu a profitat de aceasta pentru a le aduce mesajul evanghelic. La picioarele stejarului doborât a ridicat prima biserică dedicată sfântului Petru.

Înainte de a organiza Biserica pe malul drept al Rinului, s-a gândit la fondarea, între regiunile Hessen şi Turingia, a unei abaţii, care să devină centrul propulsor al spiritualităţii şi culturii religioase din Germania. S-a născut astfel celebra abaţie de la Fulda, comparabilă prin activitate şi prestigiu cu benedictina Montecassino. Ca sediu arhiepiscopal a ales oraşul Maienţa, dar şi-a exprimat dorinţa de a fi înmormântat la Fulda.

Deja bătrân, şi totuşi neobosit, a plecat spre Frigia, însoţit de 50 de călugări. La 5 iunie 754 dăduse întâlnire, la Dokkum, unui grup de catehumeni. Era ziua de Rusalii; la începutul celebrării sfintei Liturghii misionarii au fost atacaţi de către un grup de frisoni înarmaţi cu spade. "Nu vă temeţi - le-a zis Bonifaciu însoţitorilor - toate armele din această lume nu pot ucide sufletul nostru". Când spada unui necredincios s-a îndreptat spre capul său, a căutat să se apere, protejându-se cu Evangheliarul, însă lovitura de sabie a străpuns cartea şi a tăiat capul martirului.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Sfântul Bonifaciu

În finalul Mesajului pentru Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului, papa Ioan Paul al II-lea reaminteşte tuturor că sunt chemaţi la sfinţenie. Vorbind despre sfinţi, care "pot reînnoi omenirea", papa i-a propus pe câţiva dintre ei ca modele de trăire a eroismului evanghelic: sfântul Bonifaciu, apostolul Germaniei, sfânta Ursula, sfântul Albert cel Mare, sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) şi fericitul Adolph Kolping. În acest număr al revistei ne vom îndrepta atenţia spre sfântul Bonifaciu (680-754), apostolul Germaniei, episcop martir, comemorat la 5 iunie.

Englez de origine, sfântul Bonifaciu s-a născut în anul 680 în regatul Wessex. La vârsta de şapte ani a fost admis în mănăstirea din Exeter (Anglia). Aici şi-a însuşit o cultură solidă, a devenit profesor şi chiar a compus o gramatică a limbii latine. Asemenea sfântului apostol Paul, deseori i se părea că este chemat de mulţimile care trăiau dincolo de mare, în Europa, pentru a le vesti evanghelia lui Cristos. Răspunzând acestei chemări, a trecut Marea Mânecii şi s-a oprit în Frisia, regiune aflată în nordul Olandei de astăzi. Aici a început munca de evanghelizare, însă roadele au fost puţine din cauza certurilor dintre franci şi ducii germani. În acest context, Bonifaciu a plecat în pelerinaj la Roma pentru a se ruga la mormintele martirilor şi pentru a cere binecuvântarea papei. Încurajat de papa Grigore al II-lea, tânărul misionar a primit împuternicirile necesare pentru a-şi desfăşura activitatea şi a plecat spre Germania. După ce s-a oprit o vreme în Turingia, a ajuns din nou în Frisia. Truda şi curajul neobositului apostol au fost răsplătite cu numeroase convertiri. Timp de trei ani a colindat o mare parte din Germania. Până şi saxonii, consideraţi foarte îndărătnici, au răspuns cu entuziasm chemării sale. La invitaţia papei Grigore al II-lea, Bonifaciu a plecat la Roma, unde a primit consacrarea episcopală. Tradiţia ne spune că, la întoarcerea în Germania, într-o pădure din ţinutul Hessen, episcopul Bonifaciu a doborât la pământ un stejar gigantic, căruia populaţia păgână îi atribuia puteri magice, deoarece considera că în acesta locuieşte un zeu. Gestul misionarului a fost considerat o adevărată sfidare la adresa divinităţii, iar păgânii s-au adunat din toate părţile să vadă răzbunarea zeului ofensat. Bonifaciu s-a folosit de această ocazie pentru a le vesti acestora mesajul evangheliei. În locul stejarului doborât a ridicat prima biserică pe care a dedicat-o sfântului apostol Petru.

Înainte de a trece la organizarea Bisericii de pe malul drept al Rinului, Bonifaciu s-a gândit să întemeieze o mănăstire la hotarele dintre Hessen şi Turingia, care să devină centrul propulsor al spiritualităţii şi culturii religioase în Germania. Astfel a luat fiinţă celebra abaţie de la Fulda, asemănătoare prin activitatea şi prestigiul ei cu mănăstirea benedictină de la Monte Cassino.

Deşi înaintat în vârstă, împreună cu alţi 50 de călugări, Bonifaciu a plecat din nou spre Frisia, unde a stabilit o întâlnire cu catehumenii din împrejurimi, în apropiere de localitatea Dokkum. Era sărbătoarea Rusaliilor din anul 754; în timpul celebrării Liturghiei, Bonifaciu a fost ucis în urma unui atac din partea unui grup de frizoni, fiind străpuns de o sabie ce a tăiat în două şi cartea sfintelor Evanghelii cu care a încercat să se apere.

Asemenea apostolului Paul, sfântul Bonifaciu a fost un vestitor neobosit al evangheliei, întărind prin sângele său credinţa în ţinuturile Germaniei. Exemplul vieţii sale ne întăreşte şi pe noi în convingerea că nimic nu ne poate împiedica în trăirea eroismului evanghelic.

Emanuel Imbrea

("Lumina creştinului", 7/2005)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie