Marţi, 5 noiembrie 2024 

Ss. Elisabeta şi Zaharia

Biserica latină celebrează astăzi sărbătoarea mamei Botezătorului şi pune alături de amintirea sa pe cea a soţului Zaharia. Despre amândoi Evanghelia după Sfântul Luca ne dă puţine informaţii, limitate la perioada dublei anunţări făcute lui Zaharia şi Fecioarei şi a naşterii precursorului lui Isus. Totuşi în puţine cuvinte evanghelistul sintetizează fundamentul sfinţeniei lor, spiritul lor de rugăciune, corectitudinea inimilor lor în îndeplinirea nu numai externă dar şi internă a preceptelor mozaice: "Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu şi păstrau în mod ireproşabil poruncile şi legile domnului".

Pentru femeia evreică, maternitatea era considerată manifestarea externă a binecuvântării lui Dumnezeu. Dar sterilitatea Elisabetei era premisa intervenţiei minunate a harului lui Dumnezeu, care preferă să-şi construiască operele din nimic. "Sânul închis al Elisabetei şi cel în mod voit rămas feciorelnic al Mariei sunt semnele unui popor cufundat până acum în pustiu şi care este gata să regăsească rodnicia fericirii promise de alianţă" (Maertens). Este gândul exprimat de însuşi Zaharia în cântul profetic pe care l-a pronunţat în ziua tăierii împrejur a fiului Ioan.

Prin "Benedictus", definit ca ultima profeţie a Vechiului Testament şi prima a Noului Testament, Zaharia îl preamăreşte în prima parte pe Dumnezeu pentru că a ţinut promisiunea făcută părinţilor, trimiţându-l pe pământ pe Mântuitorul, care-l va elibera în sfârşit de duşmani pe poporul său, permiţându-i "să-l slujească în sfinţenie şi dreptate, în faţa lui, în toate zilele". Marea operă a mântuirii a început pe ascuns, în tăcerea şi rugăciunea casei Mariei din Nazaret şi în cea de la Ain Karim, un sat nu prea bine identificat situat la cinci mile de Ierusalim unde bătrânii soţi Zaharia şi Elisabeta aşteptau naşterea înainte-mergătorului lui Isus. Aici a avut loc întâlnirea dintre Fecioara Maria şi vara sa Elisabeta, care, "plină de Duhul Sfânt", a salutat-o pe tânăra rudă prin cuvintele pe care creştinii le repetă de secole prin recitarea rugăciunii Ave Maria: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău".

După naşterea fiului Ioan, în care Zaharia preamăreşte marea misiune de pregătitor al căii lui Mesia prin predispunerea sufletelor pentru primirea mântuirii, cei doi sfinţi soţi dispar în umbră, contopindu-se asemenea firavei lumini lunare în strălucitoarea lumină solară a lui Cristos, potrivit unei legi pe care mai târziu fiul lor o va proclama: "Trebuie ca el (Cristos) să crească, iar eu să mă micşorez".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie