Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Sâmbăta, 5 octombrie 2024 

Sfinții Placid și Maur

călugări

Martirologiul roman îl amintește astăzi pe Placid și îl comemorează pe Maur la 15 ianuarie. Și ordinul benedictin până acum câțiva ani celebra amintirea lor la două date diferite; acum îi sărbătorește pe amândoi în aceeași zi. Într-adevăr este imposibil să-i separăm pe primii doi ucenici ai sfântului Benedict, pentru că tot ceea ce știm despre amândoi este conținut în două fragmente ale Vieții sfântului Benedict scrisă de sfântul Grigore cel Mare. În primul se povestește încredințarea lor sfântului Benedict din partea părinților lor: Equițiu îl oferă pe Maur iar Placid este oferit de nobilul Tertullus. Al doilea fragment l-a făcut celebru pe sfântul Maur în istoria asceticii creștine prin ascultarea necondiționată, răsplătită printr-o minune.

În timp ce era cufundat în rugăciune, sfântul Benedict și-a dat seama prin "televiziune" (este cazul să o spunem) că băiatul Placid, mergând să atingă apa unui lac, întrucât s-a aplecat în mod prea imprudent, căzuse și risca să se înece. Sfântul abate l-a chemat pe Maur și i-a zis: "Fratele meu Maur, fugi repede, căci acel călugăraș care s-a dus la apă a căzut în apă și este luat de val". Maur nu a ezitat nici o clipă: a alergat la lac, a înaintat mai departe de țărm,l-a prins pe Placid de păr și l-a tras la mal. De-abia atunci și-a dat seama că a mers pe apă, precum odinioară apostolul Petru pe lacul Tiberiadei.

Mirat, a povestit cele întâmplate sfântului Benedict. Acesta din umilință a atribuit minunea meritelor lui Maur, dar ucenicul era convins de contrariul și a avut confirmarea din partea lui Placid însuși, care a spus că a avut impresia că s-a agățat de mantia cu glugă a abatelui: "...și mi se părea că el m-a scos din apă". Ceea ce știm despre cei doi ucenici ai sfântului Benedict, în afară de aceste referiri ale sfântului Grigore, provine dintr-o biografie apocrifă scrisă pe la mijlocul secolului al IX-lea. Maur, fiind trimis în Franța de către învățătorul său, a fondat acolo prima mănăstire benedictină la Glanteuil în Anjou, care grație generozității regelui s-a dezvoltat în mod rapid.

Biograful îi atribuie diferite minuni, printre care învierea unui tânăr, care a declarat că în felul acesta a fost eliberat de chinurile iadului. A murit în mănăstirea franceză, la șaptezeci și doi de ani, după ce o ciumă dusese la mormânt pe mulți dintre călugării săi. Mai nesigure sunt știrile care se referă la ultimii ani de viață ai sfântului Placid, pe care fantezia pioasă a unui biograf tardiv îl așază de-a dreptul în lista martirilor. Potrivit acestei legendare Patimi, sfântul Placid ar fi suferit martiriul în Sicilia, prin mâinile sarazinilor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Faustina Kowalska

Sora Faustina Kowalska (1905-1938) a fost beatificată în anul 1993 de către papa Ioan Paul al II-lea. A fost canonizată sub numele de Maria Faustina Kowalska în ziua de 30 aprilie 2000, duminică în care Sfântul Părinte a stabilit sărbătoarea Îndurării Divine: prima duminică după Paște (Duminica Albă).

La canonizare, Sfântul Părinte a vorbit detaliat despre semnificația teologică a acestei sărbători. "Înainte de a le fi dat apostolilor puterea de a ierta păcatele, Isus le arată mâinile și coasta sa. El îndreaptă, așadar, atenția asupra stigmatelor sale, mai ales asupra celei din inimă. Acesta este izvorul din care țâșnesc valurile de îndurare, care se revarsă asupra omenirii. Din această inimă vede sora Faustina pornind două raze luminoase care luminează lumea". Prin patima, moartea și învierea Domnului le vine harul iertării păcatelor oamenilor tuturor timpurilor. Misterul pascal este nedespărțit, așadar, de misterul îndurării divine".

La 22 februarie 1931 a avut o viziune în care l-a văzut pe Isus îndurătorul care i-a spus: "Pictează o icoană care să reprezinte ceea ce vezi acum". Sora Faustina s-a străduit să picteze singură tabloul după cum i-a cerut Domnul, dar cunoștințele de pictură îi erau insuficiente. Primul tablou după indicațiile surorii Faustina a fost terminat în iunie 1934 și expus pentru prima dată în public între 26 și 28 aprilie 1935 la Poarta Înaltă a sanctuarului Ostra Brama (Vilnius), la încheierea solemnităților anului jubiliar 1935. Deși se mai păstrează și astăzi în biserica "Sfântul Duh" din Vilnius, nu acesta, ci cel datorat pictorului Adolph Hyla (în ordine cronologică al treilea; pictorului E. Kazimierowski a pictat al doilea tablou) este cel mai cunoscut tablou al lui Isus cel îndurător. Tabloul pictat de Hyla a fost sfințit la 16 aprilie 1944 și așezat în capela Congregației "Maicii Domnului a Îndurării" din Cracovia, împlinindu-se astfel dorința Domnului: "Doresc ca acest tablou să fie cinstit, întâi în capela voastră, apoi în lumea întreagă. "

Isus apare îmbrăcat într-o haină albă, ca un medic al sufletelor; cu mâna dreaptă binecuvântează, iar cu mâna stângă arată și atinge inima sa străpunsă de suliță. Din inima sa ies două raze, care înseamnă sânge și apă. La picioarele icoanei se află o inscripție: "Jezu, ufam Tobie" ("Isuse, eu mă încred în tine").

Sr. Faustina a fost nominalizată între primele zece personalități catolice ale secolului XX.

În viața ei scurtă - a murit la 33 ani -, ea a depășit greutățile și suferințele prin forța credinței, din dragoste înflăcărată pentru Dumnezeu și pentru suflete, pentru care s-a sacrificat în mod eroic.

La porunca primită de la directorului ei spiritual, a consemnat în Jurnal experiențele sale mistice extraordinare, care ne-o dezvăluie ca pe una dintre cele mai mari mistice ale timpurilor recente. Carte extraordinară, de o frumusețe unică și religiozitate profundă, Jurnalul se numără deja printre scrierile de referință ale misticii creștine. Între altele, a consemnat noaptea întunecată pe care a trăit-o; este un exemplu concret frapant, care se încadrează perfect analizei clasice a acestui fenomen mistic datorate sfântului Ioan al Crucii.

Isus a ales-o să fie mesageră a îndurării sale divine: "Fiica mea, vorbește lumii despre îndurarea mea, pentru ca să știe că ea e nesfârșită. Fă tot ce-ți stă în putere pentru a răspândi cinstirea îndurării mele. "

În principal, Isus i-a cerut: pictarea unui tablou al său, cunoscut astăzi în toată lumea sub numele inscripției pe care-o poarta "Isuse, eu mă încred în tine", legat de promisiuni deosebite; instituirea sărbătorii Îndurării Divine; răspândirea novenei la îndurarea divină, ca pregătire pentru această sărbătoare; întemeierea unui nou ordin călugăresc, a căror membri au misiunea principală de a implora îndurarea divină pentru lume.

Despre cât este de important să avem într-adevăr încredere în Dumnezeu îi lămurește Isus surorii Faustina printr-un exemplu extrem de simplu: "Fiica mea, imaginează-ți că ești stăpână peste întregul pământ și ai posibilitatea să hotărăști totul așa cum dorești. Ai puterea să faci tot ce vrei și, la un moment dat, la ușa ta bate un copilaș tremurând, cu lacrimi în ochi, dar cu mare încredere în bunătatea ta și-ți cere niște pâine, pentru a nu muri de foame. Cum ai proceda cu un asemenea copil?" Am răspuns: "Isuse, i-aș dat tot ce mi-ar cere și încă de o mie de ori pe atât." Domnul mi-a răspuns: "Așa procedez și eu cu sufletul tău..."

(După "Triumful inimii", nr. 46 (2001), traducere din germană de Ioan Baldea)

("Lumina creștinului", 5/2002)

* * *

Alberto Marvelli - membru al Acțiunii Catolice

Ioan Paul al II-lea va beatifica la 5 septembrie 2004 în curând un inginer italian în vârstă de 28 de ani, Alberto Marvelli, care după Cel de-al II-lea Război Mondial s-a dedicat politicii ca slujire evanghelică.

În ziua de 7 iulie 2003 s-a promulgat în prezența papei Ioan Paul al II-lea decretul de recunoaștere a unei minuni atribuite mijlocirii acestui tânăr membru al Acțiunii Catolice.

Italianul Alberto Marvelli (1918-1946), laic din Dieceza de Rimini, s-a format împreună cu salezienii și în Acțiunea Catolică. Tânăr inginer, om cu o spiritualitate profundă, a desfășurat o mare muncă de ajutorare a săracilor în Cel de-al II-lea Război Mondial.

Angajat în reconstruirea Italiei după război, a fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Democrația Creștină. A murit zdrobit de un camion într-un accident.

Recunoașterea minunii atribuită mijlocirii sale - un medic din Bologna a experimentat vindecarea unui tip de hernie într-un mod inexplicabil în anul 1991 - deschide acum porțile spre beatificare unuia din protagoniștii reconstruirii postbelice în Rimini.

Au fost timpuri în care viitorul fericit se lipsea inclusiv de încălțările sale pentru a le da săracilor și se deplasa mereu cu bicicleta din oraș spre locurile unde se ascundeau refugiații, pentru a le da alimente și mângâiere spirituală, așa cum au declarat martorii în procesul de beatificare.

Alberto Marvelli era fiul lui Alfredo, funcționar la bancă, și al Mariei, angajată în asociațiile din acea perioadă - Femeile Carității, Femeile din Acțiunea Catolică și Oratoriul Salezian - a cărei figură a influențat în mod fundamental creșterea sa spirituală.

Vocația lui Alberto s-a exteriorizat în mod decisiv în timpul anilor săi de tinerețe, de la angajarea sa în Acțiunea Catolică, unde a intrat la vârsta de doisprezece ani.

A arătat o iubire autentică față de Euharistie, cu care menținea o relație continuă. Nu era zi în care să nu se apropie de biserică, încă dis-de-dimineață, înainte de a-și începe ziua de muncă.

Când a fost chemat în armată, a găsit și atunci ocazii pentru a oferi mângâiere tovarășilor săi de arme.

"Este ca și cum Biserica ne-ar repeta că toți laicii creștini pot trăi ca sfinți ducând o existență normală în familie, la locul de muncă, în politică", a declarat în ziarul "Avvenire" Paola Bignardi, președinta Acțiunii Catolice în Italia, la primirea veștii. Beatificarea lui Alberto Marvelli "reprezintă, de asemenea, recunoașterea implicită a Acțiunii Catolice ca o școală de sfințenie laicală", a mai spus președinta organizației.

Pr. Mihai Pătrașcu

*

"Înainte de a acționa trebuie să mă gândesc la ceea ce fac și trebuie să consider totul ca și cum m-aș fi comportat eu dacă aș fi fost în acea situație. Trebuie să pierd din vedere viciul de a judeca aproapele, dacă nu vreau apoi să fiu judecat de Dumnezeu. În cazuri de necesitate, trebuie să-ți amintești de caritatea creștină, de milostivirea lui Dumnezeu, de condițiile particulare în care se găsește aproapele. «Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face». Cuvinte cu adevărat pline de înțelepciune, care evită atâtea ocazii de certuri.

Să studiez cu continuitate și asiduitate ceea ce trebuie și cu regularitate, urmărind o metodă anume. Să-mi lărgesc cultura de fiecare dată când am ocazia. Să elimin mândria și orgoliul, zelul fals, minciuna, dar să afirm întotdeauna adevărul, chiar și în jocuri și în glume! Să-mi onorez promisiunile și cuvântul dat, chiar și în cele mai mici lucruri!

Să-i ajut pe săraci și pe cei marginalizați cât de mult posibil, atât material, cât și spiritual. Caritatea să fie un alt punct central al programului de viață. Să combat curiozitatea inutilă care nu aduce nici un avantaj. Să temperez manifestările externe de bucurie sau de dezaprobare. Să accept durerea ca fiind trimisă de Domnul pentru a pune la încercare credința și pentru a întări virtuțile noastre morale. Să fiu moderat la mâncare, nu doar când sunt singur, ci și atunci când sunt cu alții la masă. Să-mi exercit voința chiar și în cele mai mici lucruri și gesturi, ca să pot fi tare în deciziile importante".

(Din "Programul vieții mele", 22 septembrie 1938, traducere de Ovidiu Bișog)

("Lumina creștinului", 8/2003)

* * *

Alberto Marvelli (din Rimini) este un inginer și politician italian care a murit la 28 de ani, în 1948. El a fost format de salezieni și de Acțiunea Catolică. Un om de o profundă spiritualitate, i-a ajutat pe tineri în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. A fost membru al Consiliului Executiv al Partidului Democrat Creștin din Italia postbelică. A murit într-un accident. Papa, vorbind despre Marvelli, a spus următoarele: "O dată cu schimbările de situații, laicii creștini știu să se dedice fără reținere pentru construirea împărăției lui Dumnezeu în familie, la locul de muncă, în cultură, în politică, ducând evanghelia în inima societății". În 1941, Marvelli scria: "Vreau ca viața mea să fie un continuu act de iubire... Iubire care să fie credință, iubire care să fie caritate, apostolat, simțul datoriei, dorința de a mă sacrifica". Ceea ce alimentează această energie este Euharistia. "Toată ființa mea - nota el - este pătrunsă de iubirea lui Dumnezeu, căci el vine în mine cu trupul și cu sufletul său și divinizează tot trupul meu, gândurile mele, acțiunile mele, cuvintele mele". Această intimitate cu Dumnezeu, atinsă prin Euharistie, face în așa fel încât Alberto să se deschidă față de ceilalți, sesizând nedreptățile, păcatele, nenorocirile din vremea sa. A fost supranumit "inginerul carității".

("Lumina creștinului", 9/2004)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat