Luni, 4 martie 2024 

Sfântul Cazimir

(comemorare facultativă)

Regina Elisabeta de Habsburg, mama lui Cazimir, al treilea născut al lui Cazimir al IV-lea regele Poloniei, a avut treisprezece fii, dintre care doisprezece au purtat coroana regală iar unul, Cazimir, pe aceea, mult mai glorioasă, a sfinţilor, după ce a renunţat la cea de rege al Ungariei. Cazimir se născuse la Cracovia, în anul 1458, fiul regelui Poloniei, aparţinând dinastiei Jagellonilor, de origine lituaniană. Când ungurii s-au răsculat împotriva regelui lor, Matei Corvin, şi i-au oferit coroana principelui de treisprezece ani, Cazimir; acesta a renunţat îndată ce a auzit că papa se declarase contrar înlăturării aceluia care domnea şi impunerii cu forţa a tânărului rege. De fapt, principele avea drept ambiţie, dacă se poate numi ambiţie, să realizeze idealul ascetic al sărăciei şi umilinţei.

Strămoşul dinastiei, păgânul Jagello, suveran al Lituaniei, se convertise în anul 1385 împreună cu poporul său la catolicism, legând interesele sale de cele ale Poloniei. Dinastia regilor Jagelloni va rămâne pe tronul Poloniei până în anul 1572, extinzând cuceririle de la Prusia până în Ungaria şi realizând în parte vechiul vis de a cuprinde într-un singur regat toate statele dintre marea Baltică şi marea Neagră. Angajat în această politică de expansiune, regele Cazimir al IV-lea (1440-1492) i-a dat celui de-al treilea născut sarcina de regent al Poloniei, iar principele, deja subminat de tuberculoză, a îndeplinit sarcina printr-o politică inteligentă, fără totuşi să se lase atras de seducţiile puterii.

A fost un slujitor sârguincios la statului său, dar nu a cedat raţiunilor de stat, când i s-a propus de către tatăl căsătoria cu fiica lui Frederic al III-lea, pentru a mări, prin politica matrimonială, graniţele deja extinse ale regatului. Principele Cazimir nu voia să renunţe la idealul său ascetic de curăţie pentru avantaje materiale pe care nu le dorea. De o frumuseţe extraordinară, admirat şi adulat, Cazimir rezervase inima sa numai preasfintei Fecioare. "Sufletul meu, - scria el într-unul dintre atâtea "madrigaluri" pe care i le dedica sfintei Fecioare - nu lăsa să treacă nici o zi fără a-i aduce omagiile sale Mariei; cinsteşte cu zel sărbătorile sale, celebrează toate virtuţile sale. Admiră măreţia sa şi precedenţa sa faţă de toate creaturile". Stingându-se din viaţă la vârsta de douăzeci şi cinci de ani la Grodno (în Lituania anexată Rusiei) la 4 martie 1484, a primit îndată după moarte veneraţia unanimă a întregului popor polonez. În anul 1521, papa Leon al X-lea l-a inclus catalogul sfinţilor declarându-l patron al Poloniei şi al Lituaniei.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie