Sâmbăta, 31 august 2024 

Sfântul Raimund Nonnatus

călugăr

Când sfântul Petru Nolasco, la 10 august 1218, înfiinţa ordinul "della Mercede" pentru răscumpărarea sclavilor, printr-un ritual solemn în prezenţa regelui în catedrala din Barcelona, al cărei canonic şi consilier era sfântul Raimund de Penafort, printre credincioşi era şi Raimund în vârstă de 18 ani, numit Nonnatus, pentru că a fost scos din trupul mamei moarte în chinurile naşterii. După patru ani el intra, într-adevăr, pentru a face parte din ordin.

Raimund Nonnatus s-a născut în anul 1200, la Portell, în apropiere de Barcelona, din familie nobilă. Îmbrăcând haina mercedarilor la 24 de ani, după exemplul fondatorului, s-a dedicat eliberării şi predicării printre sclavii din Spania ocupată de mauri, până când, după o întoarcere dintr-o călătorie la Roma, a trecut strâmtoarea şi s-a dus în Algeria, făcându-se sclav printre sclavi pentru a ţine vie în mijlocul lor flacăra credinţei prin cuvânt şi prin exemplul carităţii prin fapte.

Gestul lui Raimund Nonnatus de a se oferi în schimbul eliberării unui nefericit poate părea rezultatul natural al dragostei eroice a unui sfânt, care trăieşte evanghelia în mod integral. Raimund, ţinut mai multe luni ca ostatic şi supus unor repetate şi crude torturi, a făcut acel gest nu numai pentru eliberarea unui creştin a cărui credinţă se clătina în mod periculos, ci, mai ales, pentru a extirpa din rădăcină răul sclaviei, predicând evanghelia chiar şi printre musulmani. A repetat astfel mişcătoarea şi nu inutila încercare făcută cu puţini ani mai înainte de către sfântul Francisc de Assisi. Însă Raimund a întâlnit ascultători mai puţin îngăduitori: pentru a-l împiedica să predice evanghelia, persecutorii săi au mers până acolo, încât i-au străpuns buzele cu fierul înroşit şi i le-au strâns cu un lacăt, fără a reuşi să-l împiedice de a continua să-i îndemne pe creştinii, căzuţi în sclavie, la perseverenţă în credinţă şi de a predica printre necredincioşi iubirea frăţească.

Papa Grigore al IX-lea a voit să-i aducă un omagiu public pentru atâta virtute conferindu-i în anul 1239, abia după ce a fost eliberat, demnitatea de cardinal şi chemându-l lângă sine la Roma drept consilier. Pornind la drum pentru a asculta de invitaţia papei, a fost atins, puţin după aceea, de o febră foarte violentă şi a murit la 31 august 1240 la Cardona, nu departe de Barcelona. A fost înmormântat în biserica "Sfântul Nicolae", pe care devoţiunea răspândită faţă de sfânt, introdus în Martirologiul roman în anul 1657 de către papa Alexandru al VII-lea, a transformat-o în loc de pelerinaje. Datorită grelei sale naşteri din sânul matern, el este invocat ca protector al femeilor care trebuie să nască şi al moaşelor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie