Marţi, 31 decembrie 2024 

Sfântul Silvestru I

papă (comemorare facultativă)

Îndelungatul pontificat al sfântului Silvestru (din 314 până în 335) a decurs paralel cu guvernarea împăratului Constantin, într-o epocă foarte importantă pentru Biserica abia ieşită din clandestinitate şi din persecuţii. În acea perioadă s-a realizat o organizare bisericească ce avea să dureze mai multe secole. În această operă un loc considerabil l-a avut Constantin. De fapt acesta, moştenitor al marii tradiţii imperiale romane, se considera reprezentantul legitim al divinităţii (nu a renunţat niciodată să se împodobească cu titlul păgân de "pontifex maximus"), şi deci şi al Dumnezeului creştinilor, şi de aceea însărcinat să controleze Biserica ca orice altă organizaţie religioasă.

De aceea el, şi nu papa Silvestru, a convocat în 314 un sinod pentru a pune capăt unei schisme apărute în Africa, şi tot el a convocat în 325 primul conciliu ecumenic din istorie, la Nicea, în Bitinia, reşedinţa de vară a împăratului. Silvestru, neputând interveni "datorită vârstei înaintate", i-a trimis ca reprezentanţi ai săi la importanta adunare pe episcopul Osio din Cordo şi pe doi preoţi.

Făcând astfel, Constantin introducea o metodă de amest al puterii civile în problemele bisericeşti care nu putea să fie fără consecinţe nefaste. Dar atunci consecinţele nu au fost decât pozitive, şi pentru buna armonie care exista între papa Silvestru şi Constantin. Într-adevăr acesta nu s-a dovedit zgârcit în privinţa aprobărilor şi a ajutoarelor sale chiar financiare pentru vasta operă de construire a edificiilor bisericeşti, care a caracterizat pontificatul sfântului Silvestru.

În special a fost tocmai Constantin acela care în calitate de "pontifex maximus" a putut autoriza şi aproba "sacrilegium" de a construi o mare bazilică în cinstea sfântului Petru pe colina Vaticanului, după ce a distrus în parte sau a acoperit cu pământ un cimitir păgân, readus la lumină prin săpăturile arheologice întreprinse din dispoziţia lui Pius al XII-lea în 1939. Tot prin colaborarea dintre papa Silvestru şi Constantin a fost posibilă construirea altor două importante bazilici romane, cea în cinstea sfântului Paul de pe via Ostiense şi mai ales cea în cinstea sfântului Ioan.

Constantin a voit chiar să-şi arate simpatia faţă de papa Silvestru dându-i însuşi palatul său din Lateran care a fost începând de atunci şi continuând secole de-a rândul locuinţa papilor. Nu i-a dat totuşi, contrar a ceea ce afirmă Martirologiul Roman, satisfacţia de a-i administra botezul (pe care Constantin l-a primit numai înainte de a muri). Sfântul Silvestru a murit în 335. Depositio episcoporum din 354 datează la 31 decembrie înmormântarea sa în cimitirul Priscillei de pe via Salaria.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie