Joi, 30 mai 2024 

Sfânta Ioana d'Arc

fecioară

O adolescentă din Domremy, Ioana d'Arc, de treisprezece ani, în timp ce se ruga în biserica din satul său, a auzit voci misterioase care o invitau să elibereze Franţa, dominată în mare parte de englezi. După patru ani guvernatorul provinciei, căruia Ioana d'Arc îi vorbise despre ceea ce se întâmplase, a făcut ca ea să fie însoţită de către Delfin la Chinon. Vorbind cu viitorul rege Carol, ea i-a arătat că ştie lucruri foarte secrete, pe care numai cerul i le-a putut revela. Delfinul, mai întâi neîncrezător, a ajuns să fie convins că tânăra a fost trimisă de Dumnezeu şi i-a încredinţat comanda trupelor care asediau Orleans şi, în scurt timp, au recucerit aproape tot teritoriul francez. La Reims, Delfinul a fost încoronat ca rege al Franţei, dar, gelos din cauza popularităţii Ioanei, a încheiat un armistiţiu cu englezii. Tânăra, convinsă că acest armistiţiu ar anula eforturile şi victoriile armatei sale, nemulţumită, a reluat lupta cu puţinii soldaţi rămaşi alături de ea.

Într-o ambuscadă ea cade în mâinile contelui de Luxemburg, care a predat-o englezilor în schimbul unei răscumpărări demne de un rege. Acum trebuia demonstrat în mod juridic că Ioana era o vrăjitoare, pentru a-l putea declara pe Carol al VII-lea uzurpator, întrucât a devenit rege în urma "diabolicelor uneltiri ale unei eretice". Numai judecătorii bisericeşti aveau autoritatea de a începe acest proces. Episcopul Cauchon s-a prestat la această intrigă politică. Ilegalităţile procesului au fost atât de mari, încât Ioana d'Arc i-a refuzat legitimitatea şi a apelat la papa.

Eroica fată, închisă împotriva oricărei legi bisericeşti într-o închisoare militară, nu a putut face ca vocea sa să ajungă la Roma, iar duşmanii săi au triumfat şi au condamnat-o la arderea pe rug. Atrocele supliciu a avut loc la Rouen la 30 mai 1431. Ioana avea 19 ani. Actele procesului au fost supuse revizuirii între 1450 şi 1456, şi prin absolvirea inculpatei a început o irezistibilă răspândire a cinstirii curajoasei Ioana d'Arc, de o credinţă pură şi de o iubire autentică faţă de dreptate şi de adevăr, dusă până la jertfa supremă. În anul 1920 papa Benedict al XV-lea o ridica la cinstea altarelor.

Dintre toate istoriile sfinţilor, cea a sfintei Ioana d'Arc este, fără îndoială, printre cele mai extraordinare şi incredibile: o fată, ţărancă şi incultă, în fruntea unei armate învinge o armată pregătită, cucereşte bastioane, încoronează un rege şi sfârşeşte pe rug, totul în curs de doi ani; evenimente legate de istoria unei întregi naţiuni, colorate cu puternice nuanţe în acelaşi timp patriotice şi mistice.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Giuseppe Marello (1844-1895), născut la 26 decembrie 1844 la Torino, a fondat Congregaţia Oblaţii Sfântului Iosif, o comunitate de preoţi şi fraţi a căror vocaţie este să îi asiste pe preoţi şi clerici în misiunea lor de evanghelizare. În anul 1889, papa l-a numit pe Marello episcop de Asti, unde el s-a dedicat tinerilor şi abandonaţilor. A murit la 30 mai, la Savona, în urma unei hemoragii cerebrale. Papa Leon al XIII-lea l-a descris ca o "piatră preţioasă a Bisericii".

("Lumina creştinului", 1/2002)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie