Miercuri, 28 august 2024 

Sfântul Augustin

episcop şi învăţător al Bisericii (comemorare)

Despre sfântul care a vorbit mai mult decât oricare altul despre sine însuşi - dar a făcut-o cu sinceritate şi simplitate, transformând în mărturisire, adică în laudă adusă lui Dumnezeu, tot ceea ce îi aparţine - nu este uşor de vorbit. Om şi învăţător, teolog şi filozof, moralist şi apologet, sfânt şi polemist: toate acestea, imagini care transpar ca în filigran şi toate valabile pentru cel care îl observă de aproape pe Augustin de Hippona, episcop şi învăţător al Bisericii. Om, în primul rând, cu neliniştile, slăbiciunile, anxietăţile, cu care ni se prezintă în lectura Confesiunilor sale, în care îşi deschide sufletul cu sinceritate şi candoare.

În pragul tinereţii (se născuse la Tagaste, în Tunisia, în anul 354 din păgânul Patriciu şi din creştina Monica), Augustin experimentează contradicţiile sufletului său, care este însetat de adevăr şi se lasă sedus de eroare. Studiul unei anumite filozofii îl duce spre erezia maniheistă. Îşi dă seama de chemarea la perfecţiunea morală, dar se simte "cufundat în întunecimea cărnii". Învaţă retorica la Cartagina, apoi predă gramatica la Tagaste până când, la 29 de ani, porneşte pe mare şi, după o scurtă etapă la Roma, ajunge la Milano, unde era episcop marele sfânt Ambrozie.

Convertirea sa la creştinism, dobândită prin grija plină de iubire şi lacrimile mamei, care a reuşit chiar să-l convingă să se separe de femeia cu care trăia de 14 ani şi îi dăruise un fiu, Adeodat, ajunge la maturizare printr-un episod deosebit şi misterios pentru însuşi Augustin care, acceptând misterioasa invitaţie "Ia şi citeşte", găseşte în cuvintele apostolului decisiva lovitură de bici: "Nu vă lăsaţi stăpâniţi de trup şi de poftele lui!". Augustin cere botezul de la episcopul Ambrozie, apoi se întoarce în haină de penitent în Africa, unde este consacrat preot, iar apoi episcop de Hippona, găsind în aderarea sinceră la adevărul creştin şi în multilaterala activitate pastorală pacea inimii spre care suspina sufletul său chinuit de afectele pământeşti şi de setea de adevăr: "Ne-ai făcut pentru tine, Doamne, şi nefericită este inima noastră până când nu se va odihni în tine".

Iubit şi venerat, pentru darurile foarte umane ale inimii şi ale inteligenţei, moare la 28 august a anului 430 la Hippo Regius, un vechi oraş lângă modernul Bona din Algeria, în timp ce vandalii îl asediau. Cu 20 de ani în urmă, în Roma imperială, cunoscuse umilirea pricinuită de regele barbar Alaric şi acest eveniment nemaiauzit pentru cei care erau convinşi de invincibilitatea oraşului l-a determinat pe episcopul de Hippona să scrie o altă capodoperă a sa, Cetatea lui Dumnezeu.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Sfântul Augustin

Sub motoul "Sfântul Augustin printre noi", în perioada 7-15 noiembrie 2004, s-au desfăşurat la Roma mai multe evenimente în cinstea sfântului Augustin de Hippona (354-430), cu ocazia împlinirii a 1650 de ani de la naşterea sa.

Relicvele sfântului Augustin au sosit din Pavia la Roma, duminică, 7 noiembrie, fiind primite în bazilica dedicată lui din Campo Marzio, unde se află şi osemintele mamei sale, sfânta Monica. În zilele următoare au avut loc celebrări euharistice, congrese, expoziţii, concerte etc. Joi, 11 noiembrie, Sfântul Părinte a primit în capela sa privată relicvele sfântului Augustin, în faţa cărora s-a rugat mai mult timp în tăcere. Duminică, 14 noiembrie, relicvele au fost duse în bazilica din Ostia, unde s-a celebrat sfânta Liturghie, în cadrul căreia cardinalul Joseph Ratzinger a ilustrat figura sfântului Augustin.

Augustin s-a născut la 13 noiembrie 354, în Tagaste (Algeria), dintr-o mamă creştină (Monica) şi un tată păgân (Patriciu). Şi-a făcut studiile la Cartagina, ducând o viaţă dezordonată. Devenit retor, Augustin s-a stabilit la Milano. Convertirea lui a fost sprijinită de grija mamei şi de lacrimile ei. Ruperea definitivă cu trecutul şi hotărârea de a începe o viaţa nouă au fost determinate de o întâmplare ce a rămas un mister chiar şi pentru Augustin. Se afla în grădină, frământat de gânduri; deodată a auzit vocea unui copil: "Ia şi citeşte!" Fără să cerceteze cine a strigat, a intrat în casă, a deschis Scriptura şi ochii i-au căzut pe cuvintele sfântului Paul: "Să trăim frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în destrăbălări şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi invidii" (Rom 13,13). A luat legătura cu sfântul Ambrozie, s-a pregătit cu grijă şi, în noaptea de Paşti a anului 387, a primit Botezul. În anul 396 a fost ales episcop de Hippona. În cei 34 de ani de exercitare a acestui minister, a fost un model pentru credincioşi, contribuind prin scrierile sale la o mai profundă înţelegere a credinţei creştine. A murit la Hippona, în ziua de 28 august 430, în timp ce oraşul era asediat de vandali.

Opera sa vastă cuprinde: scrieri autobiografice, filozofice, apologetice, dogmatice, moral-pastorale, monastice, exegetice, polemice, numeroase predici şi scrisori. Multe dintre ele au fost traduse şi în limba română: Mărturisirile, Despre nemurirea sufletului, Solilocvii, Despre muzică, Liberul arbitru, Enchiridion sau Despre credinţă, speranţă şi iubire etc.

Supranumit "doctorul harului", sfântul Augustin, episcop şi învăţător al Bisericii, a vorbit lumii întregi despre el însuşi cu totală sinceritate şi simplitate. Îndrumător de oameni, teolog şi filozof, moralist şi apologet, sfânt şi polemist, el rămâne un maestru desăvârşit şi un model demn de urmat.

*

Din scrierile lui Augustin

-"Iubeşte şi fă ce vrei!" (Despre iubirea desăvârşită, VII, 8).

-"Trezeşte-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a făcut om... Ai fi fost mort pentru totdeauna dacă el nu s-ar fi născut în timp" (Predici, 185).

-"Cel care este egal Tatălui... s-a făcut asemenea nouă, luând firea slujitorului... Făcându-se fiu al omului, Fiul unic al lui Dumnezeu îi transformă pe mulţi dintre fiii oamenilor în fii ai lui Dumnezeu... şi îi face liberi, ca să contemple natura lui Dumnezeu..." (Predici, 194, 3-4).

-"Domnul Dumnezeul meu, unica speranţă!... De tine să-mi amintesc, pe tine să te înţeleg, pe tine să te iubesc! Când vom ajunge în prezenţa ta,... tu singur vei rămâne totul în toţi!" (Despre Sfânta Treime, 15, 28).

-"Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până când nu se va odihni în tine" (Confesiuni, I, 1).

-"Prea târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, prea târziu te-am iubit!" (Confesiuni, X, 27).

- "Dacă limba ar trebui să tacă, atunci viaţa ta să fie un strigăt puternic" (Comentariu asupra psalmilor, 37, 28).

Emanuel Imbrea

("Lumina creştinului", 12/2004)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie