Duminica, 28 iulie 2024 

Sfântul Inocenţiu I

papă

Fiind ales papă în anul 401, sfântul Inocenţiu I, din Albano Laziale, a condus Biserica timp de 16 ani, într-o perioadă istorică foarte grea pentru sorţile Imperiului de Apus şi pentru Roma în special, care la 24 august 410 a fost cucerită şi jefuită de goţii lui Alaric. Din anul 408 barbarul Alaric ţinea sub asediu Roma. Mulţi cetăţeni, încă neconvertiţi la creştinism, vor aduce jertfe solemne divinităţilor antice. Papa Inocenţiu, graţie prestigiului de care se bucura chiar şi înaintea barbarilor, a obţinut un armistiţiu, acceptând condiţia de a merge la Ravenna la fricosul împărat Honoriu pentru a-l determina să-i acorde lui Alaric puteri speciale.

Misiunea pontifului nu a dat rezultatele aşteptate de invadatori, de aceea Alaric a recurs la dramatica jefuire a Romei şi la devastări şi prăzi timp de trei zile. Barbarii vor respecta bisericile. Se pare chiar că goţii au adus la mormântul principelui apostolilor vasele preţioase pe care anumite persoane le ascunseseră în propriile case. Totuşi căderea Romei, comentată prin expresii de profundă durere de sfântul Augustin şi de sfântul Ieronim, nu a însemnat declinul autorităţii pontificale. Grija faţă de toate bisericile este dovedită de un mare număr de scrisori scrise de Inocenţiu I, dintre care 36 constituie primul nucleu al colecţiilor canonice, sau scrisori enciclice, care fac parte din magisterul obişnuit al pontifilor. Inocenţiu I a stabilit un punct foarte important în disciplina ecleziastică, adică uniformitatea care trebuie să existe între diferitele Biserici, doctrină şi tradiţiile Bisericii din Roma.

Intervenţiile sale doctrinare privesc liturgia sacramentală, pocăinţa, ungerea bolnavilor, botezul şi indisolubilitatea căsătoriei, confirmată în mod clar şi în cazurile de adulter. În timpul pontificatului său s-a răspândit erezia lui Pelagiu, condamnată în anul 416 de Conciliile de la Milevi şi Cartagina la iniţiativa sfântului Augustin şi cu aprobarea lui Inocenţiu I. Grija papei nu se limita numai la apărarea doctrinei tradiţionale a Bisericii: cu un tact foarte uman el ştia să mângâie şi să aline suferinţele.

Sfântului Ieronim, care, din locul său de retragere de la Betleem, îi scrisese pentru a-i mărturisi anumite suferinţe, papa i-a răspuns printr-o scrisoare părintească, arătând nu numai că ştie să dirijeze cu mână puternică cârma bărcii lui Petru, ci şi că are o inimă deschisă pentru înţelegerea atâtor drame individuale mici şi mari. A murit la Roma în anul 417, la 28 iulie conform Liber Pontificalis, şi a fost înmormântat în cimitirul lui Ponţian pe via Portuense.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie