Vineri, 28 iunie 2024 

Sfântul Irineu

episcop şi martir (comemorare)

Împăciuitor prin nume şi prin faptă (numele "Irineu" în limba greacă înseamnă "paşnic" şi "împăciuitor"), sfântul Irineu este prezentat papei de către creştinii din Galia prin cuvinte foarte elogioase: "Apărător zelos al testamentului lui Cristos". La Roma, Irineu a făcut cinste numelui său, sugerându-i moderaţie papei Victor, sfătuindu-l cu respect să nu excomunice Bisericile din Asia, în controversa cu privire la data celebrării Paştelui. Cu aceleaşi intenţii paşnice, acest om ponderat s-a străduit în relaţia cu episcopii altor comunităţi creştine pentru triumful înţelegerii şi al unităţii, mai ales prin menţinerea legăturii cu tradiţia apostolică, pentru combaterea raţionalismului gnostic. Dintre scrierile sale ne rămân intacte cinci cărţi din Adversus haereses, în care Irineu apare nu numai ca teologul cel mai echilibrat şi pătrunzător al Întrupării răscumpărătoare, ci şi unul dintre păstorii cei mai compleţi, mai apostolici şi mai catolici care au slujit Biserica. Se simte că argumentaţiile sale contra ereticilor, deşi născute din polemică, sunt nutrite de rugăciune şi caritate.

Irineu se trăgea din Asia Mică. Printre amintirile sale din tinereţe menţionăm contactul cu Policarp din Smirna, sfântul episcop "care a fost învăţat de către martori oculari ai vieţii Cuvântului", în special de apostolul Ioan, care îşi stabilise reşedinţa la Smirna. Aşadar, prin Policarp, Irineu este în legătură cu apostolii. Plecând din Asia Mică, Irineu a petrecut câtva timp la Roma şi apoi s-a mutat la Lyon. Nu a fost din rândul martirilor persecuţiei care s-a abătut asupra creştinilor lyonezi în anul 177, pentru că tocmai atunci fusese trimis la Roma de către Biserica sa pentru a prezenta papei Eleuteriu unele probleme de ordin doctrinar, privind mai ales eroarea montanistă, propagată de un grup de fanatici veniţi din Orient, care predicau dezgustul faţă de lucrurile lumii şi anunţau iminenta întoarcere finală a lui Cristos. Întors la Lyon, Irineu i-a urmat în anul 178 nonagenarului episcop martir sfântul Fotin, şi a condus Biserica din Lyon până la moarte, întâmplată în jurul anului 200. În ciuda faptului că nu s-a demonstrat că el a murit martir, Biserica îl cinsteşte ca atare.

El a fost oricum un adevărat martor al credinţei într-o perioadă de dură persecuţie; câmpul său de acţiune a fost foarte vast, dacă ţinem cont de faptul că probabil nu exista nici un alt episcop în Galia şi în ţinuturile învecinate ale Germaniei. Fiind grec, învăţase limbile "barbare" pentru a putea evangheliza populaţiile celtice.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie