Duminică, 26 mai 2024 

Sfântul Filip Neri

preot (comemorare)

Înainte de a muri, în vârstă de 80 de ani, Filip Neri a aruncat pe foc manuscrisele cărţilor sale, pe care le ţinea în sertar. Cu mult timp înainte, la vârsta de 24 de ani, făcuse un pachet cu toate cărţile pe care le avea (cu excepţia Bibliei şi Summa sfântului Toma) şi le dusese la vânzare în piaţă, împărţind banii primiţi săracilor. Din acel moment, numai Dumnezeu a ocupat gândurile şi inima sa. "Dacă vrem să ne dedicăm cu totul aproapelui nostru - repeta el - nu trebuie să ne rezervăm nouă înşine nici timp, nici spaţiu". Filip Neri îi primea în jurul său pe băieţii turbulenţi din cartierele periferice romane şi îi educa amuzându-i. Celui care se plângea de gălăgia pe care o făceau, le răspundea: "Pentru ca să nu facă rău, m-aş mulţumi să-mi crape lemne în cap".

Pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiaşi nu ezita să cerşească pe străzi. Într-o zi, un cetăţean, simţindu-se deranjat, i-a tras o palmă. "Aceasta este pentru mine - a fost răspunsul surâzător al sfântului. Acum daţi-mi câţiva bani pentru băieţii mei". În plin climat de reformă şi contrareformă, sfântul şi-a expus în această privinţă punctul său de vedere printr-o frază foarte eficace: "Este posibil să restaurăm instituţiile umane prin sfinţenie, nu să restaurăm sfinţenia prin instituţii".

Filip s-a născut la Florenţa în anul 1515. Vioi, dispus şi optimist prin temperament (aşa încât a meritat apelativul de "Pippo cel bun"), a încercat diferite meserii, printre care cea de negustor lângă Cassino, la 18 ani. Fiind student la Roma, timp de trei ani, a părăsit studiile, după cum s-a spus, vânzând cărţi, pentru a se dedica cu totul activităţilor de binefacere. Fiind sfinţit preot la 36 de ani, a dat viaţă puţin după aceea Oratoriului, o congregaţie religioasă de preoţi, angajaţi în mod special în educarea tinerilor.

În ciuda aparenţelor, Filip poseda o cultură solidă: promovase studiile de Istorie bisericească, îndrumându-l spre această disciplină pe unul dintre preoţii săi, Baronius. După vârsta de 75 de ani şi-a limitat activitatea la confesional şi la direcţiunea spirituală. Avea secretul simpatiei şi al prieteniei. Pe patul de moarte îl încerca un sentiment de vinovăţie la gândul de a se putea odihni pe un pat moale şi curat, în timp ce Cristos a murit răstignit pe cruce. După moarte, datată la 26 mai 1595, medicii au constatat pe toracele său o neobişnuită curbură a coastelor, parcă pentru a da mai mult spaţiu bătăilor inimii mari a apostolului Romei.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie