Sâmbăta, 25 mai 2024 

Sfântul Beda Venerabilul

preot şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

Numele Beda sau Baeda înseamnă în limba saxonă "rugăciune". Sfântul Beda, "părinte al erudiţiei engleze" cum l-a definit istoricul Burke, a murit în vârstă de 63 de ani în abaţia din Jarrow (Anglia), după ce a dictat ultima pagină a unei cărţi proprii şi a recitat Gloria Patri. Era în ajunul Înălţării, 25 mai 735. "Am trăit destul, - a spus, simţind apropiindu-se moartea - şi Dumnezeu a dispus bine de viaţa mea". Beda, născut în anul 672 dintr-o modestă familie de muncitori din Newcastle, a primit formaţia sa în două mănăstiri benedictine, cea din Wearmouth şi cea din Jarrow, unde a fost sfinţit preot la 22 de ani.

Cele mai mari satisfacţii ale vieţii sale au fost rezumate de către el însuşi în trei cuvinte: a învăţa, a preda, a scrie. Cea mai mare parte a operei sale de scriitor îşi găseşte originea şi scopul în învăţământ. A scris despre filozofie, cronologie, aritmetică, gramatică, astronomie, muzică, medicină, după exemplul spaniolului sfânt Isidor. Dar sfântul Beda este mai ales un teolog, cu limbaj curgător şi simplu, accesibil tuturor.

El se situează ca unul dintre părinţii întregii culturi posterioare, influenţând prin şcoala din York şi şcoala carolingiană, asupra întregii culturi europene. Printre monumentele vestite ale istoriografiei rămâne a sa Historia ecclesiastica gentis Anglorum, pentru care a meritat să fie proclamat la sinodul din Aquisgrana, din anul 836, "venerabilis et modernis temporibus doctor admirabilis". Îi plăcea să se definească "historicus verax", istoric adevărat, cu conştiinţa că a adus un serviciu adevărului.

Şi-a încheiat voluminoasa sa operă istorică cu această rugăciune: "Te rog, Isuse al meu, care mi-ai posibilitatea de a ajunge cu plăcere la cuvintele înţelepciunii tale, să mă faci în mila ta să ajung într-o zi la tine, izvorul înţelepciunii, şi să pot contempla chipul tău". Papa Grigore al II-lea l-a chemat la Roma, dar Beda l-a rugat să-l lase în laborioasa singurătate a mănăstirii din Jarrow, de care s-a îndepărtat doar pentru câteva luni, pentru a pune bazele şcolii din York, din care a ieşit apoi celebrul Alcuin, maestru al curţii carolingiene şi fondator al primei universităţi pariziene.

După ce a dictat ultima pagină din al său Comentariu la Ioan, "acum ţine-mi capul - a spus călugărului copist - şi fă ca să pot îndrepta ochii spre locul sfânt unde m-am rugat, pentru că mă simt cuprins de o mare fericire". Au fost ultimele sale cuvinte.

Sfântul Grigore al VII-lea

papă (comemorare facultativă)

Chemarea sa era viaţa monastică: va îmbrăca mantia cu glugă benedictină chiar şi pe scaunul pontifical. Hildebrand de Soana, toscan, născut în jurul anului 1028, se pare că a iniţiat viaţa monastică la Cluny. După ce a colaborat cu sfântul papă Leon al IX-lea (care l-a numit abate la "Sfântul Paul") şi cu papa Alexandru al II-lea, a fost proclamat papă în aclamaţiile poporului. Era 22 aprilie a anului 1073. După opt zile, cardinalii au ratificat alegerea, pe care el a acceptat-o cu "cu multă durere şi geamăt şi plâns din partea sa". Devenit papă cu numele de Grigore al VII-lea, a realizat cu mult curaj programul de reforme, pe care el însuşi le susţinuse cu ardoare în calitate de colaborator al predecesorilor săi: lupta contra simoniei şi amestecul puterii civile la numirea episcopilor, abaţilor şi a pontifilor înşişi, restaurarea unei discipline severe pentru celibat. Au fost rezistenţe violente chiar şi din partea clerului.

La Conciliul din Magonza clericii au strigat: "Dacă papei nu-i ajung oamenii pentru a conduce Bisericile locale, să caute să-şi procure îngeri!". Papa destăinuia mâhnirile sale prietenilor prin scrisori, care revelează sufletul său sensibil, supus unor descurajări profunde, dar întotdeauna prompt la glasul datoriei: "Mă împresoară o durere imensă şi o tristeţe universală - scria în ianuarie 1075 prietenului său sfântul Hugo, abate de Cluny - pentru că Biserica Orientală se abate de la credinţă; şi dacă privesc în părţile Occidentului, sau ale sudului, sau ale nordului, cu greu găsesc episcopi legitimi prin alegere şi prin viaţă, care să conducă poporul creştin din iubire faţă de Cristos, nu din ambiţie lumească".

În anul următor, a început conflictul dur cu Henric al IV-lea, care s-a umilit la Canossa, dar imediat după aceea, a reluat frâiele imperiului, s-a răzbunat alegând un antipapă şi pornind în marş asupra Romei. Grigore al VII-lea, părăsit de înşişi cardinalii, s-a refugiat în castelul "Sant'Angelo", de unde a fost eliberat de către ducele normand Roberto il Guiscardo. Papa s-a dus apoi în exil voluntar la Salerno, şi acolo a murit în anul următor, pronunţând cunoscuta frază: "Am iubit dreptatea şi am urât nedreptatea...". Era 5 mai 1085.

Trupul său a fost înmormântat în catedrala din Salerno. A fost canonizat în anul 1606. Obişnuiţi să vedem în acest papă luptătorul angajat cu un braţ de fier împotriva neliniştitului împărat, nu trebuie să-l uităm pe umilul slujitor al miresei lui Cristos, Biserica, pentru a cărei demnitate el a muncit şi a suferit, pentru ca "să rămână liberă, curată şi catolică". Sunt ultimele cuvinte ale scrisorii, pe care a scris-o din exilul salernitan, pentru a-i invita pe credincioşi "să ajute mama", Biserica.

Sfânta Maria Magdalena de Pazzi

fecioară (comemorare facultativă)

Familia de Pazzi, al cărei nume este legat de celebra conspiraţie contra marelui duce de Medici, în epoca sfintei noastre era încă printre cele mai importante din Florenţa renascentistă, bogată şi petrecăreaţă. Caterina de Pazzi (Maria Magdalena este numele luat de către sfânta carmelitană la profesiunea religioasă) s-a născut în anul 1566, într-un secol bogat în evenimente ale istoriei civile şi religioase a Italiei şi marcat de o înflorire excepţională a marilor sfinţi. În felul său şi Maria Magdalena de Pazzi a participat la situaţia istorică şi socială a timpului său scriind diferite scrisori foarte curajoase papei, cardinalilor, episcopilor şi principilor, în care arăta cauzele relelor ce chinuiau Biserica în deficienţele spirituale ale creştinilor şi păstorilor lor.

Una dintre caracteristicile care uimesc la această sfântă, este faptul că a fost asociată la patima lui Cristos, prin stigmate şi alte fenomene mistice ca viziuni, extaze, răpiri, în timpul cărora discuta despre dificile probleme teologice. Trei surori, numite de directorul spiritual, transcriau revelaţiile sorei Maria Magdalena. Cartea intitulată Contemplaţii este redactată într-un mod cu totul excepţional, fiind considerată un tratat de teologie mistică important, care dezvăluie, în acelaşi timp, itinerarul spiritual al sfintei, intrate la 18 ani în cel mai auster convent florentin, cel al carmelitanelor.

Încă de tânără Caterina de Pazzi s-a arătat mai înclinată spre devoţiune decât spre viaţa veselă din timpul său. A avut într-adevăr privilegiul, pe atunci rar, de a face prima împărtăşanie la zece ani. Luându-şi adio de la lume şi schimbându-şi numele, sora Maria Magdalena a fost instrumentul docil al harului divin, parcurgând toate stadiile experienţei mistice, de la cutezanţele contemplaţiei până la apăsătoarele încercări ale nopţii simţurilor, în ceaţa adâncă a aridităţii spirituale, timp de cinci ani, în timpul cărora a fost încercată în credinţă, în speranţă şi în dragoste. Şi, în sfârşit, la Rusaliile din anul 1590, sufletul său a fost din nou cufundat în lumina vie a extazelor, călindu-se din nou pentru proba următoare, cea a durerii fizice.

Torturată în trup de răni foarte dureroase, când durerea devenea insuportabilă, sora Maria Magdalena, aleasă de Ordinul său ca maestră de novice, găsea forţa de a repeta cuvintele care vor deveni motoul vieţii sale: Pati, non mori ("A suferi şi a nu muri"). A murit la 25 mai 1607, în conventul "Santa Maria degli Angeli" din Florenţa. A fost canonizată în anul 1669.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie