Vineri, 22 martie 2024 

Sfânta Lea

În anul 384 mureau la Roma, aproape în acelaşi timp, patricianul Vezio Agorio Pretestato, consul desemnat ca prefect al oraşului, şi matroana Lea, care, rămasă văduvă la vârstă tânără, refuzase a doua căsătorie cu bogatul reprezentant al nobilimii romane, pentru a adera la primele comunităţi feminine creştine, organizate de sfântul Ieronim. Bătrânul ascet din Stridonium, care, supărat de insinuările răutăcioase, că ar avea o influenţă nu numai spirituală asupra virtuoaselor matroane Marcella, Paula, Proba şi Lea, părăsise Roma şi se retrăsese în apropiere de Betleem, pentru a duce o viaţă singuratică, a pornit de la vestea morţii Leei şi a consulului, pentru a face în una dintre numeroasele sale scrisori câteva consideraţii.

Această scrisoare reprezintă unicul document, dar de ce forţă şi putere de convingere despre viaţa sfintei: "De corul îngerilor ea a fost dusă în sânul lui Abraham şi, asemenea lui Lazăr, deja sărac, îl vede acum pe bogatul consul, deja îmbrăcat în purpură, şi care acum, nu împodobit cu ramura de palmier, dar învăluit în obscuritate, cere Leei să facă să cadă o picătură de pe degetul său cel mic". Sfântului Ieronim îi plăceau paralelismele şi, în acest caz, comparaţia îi este uşoară: Vezio Agorio trece de la splendorile pământeşti la întunericul uitării, în timp ce Lea "a cărei viaţă era considerată nici mai mult, nici mai puţin decât un fenomen de nebunie, iată că este în rândul celor care îl urmează pe Cristos", în slavă, pentru că l-a urmat în renunţarea totală la lume.

Lea se consacrase "cu totul Domnului, - mai spune sfântul Ieronim - devenind în mănăstire maică superioară a fecioarelor; schimbând hainele delicate de altă dată cu sacul aspru care istovea membrele sale, petrecând apoi în rugăciune nopţi întregi, maestră a perfecţiunii faţă de altele mai mult prin exemplu decât prin cuvinte. A fost de o umilinţă atât de profundă şi atât de sinceră, încât, după ce a fost o mare doamnă, cu mulţi slujitori la poruncile sale, s-a considerat apoi ca o slujitoare. Având o haină demnă de dispreţ, servea o hrană foarte simplă şi îşi neglija pieptănătura; apoi, în timp ce împlinea orice datorie, se ferea chiar şi de cea mai mică ostentaţie a faptelor bune, pentru a nu primi răsplata în această viaţă". Acest "fenomen de nebunie" sau mai bine această alegere incomodă, care a făcut-o să prefere "spaţiul restrâns şi tăcut al unei chilii" condiţiilor unei locuinţe luxoase, de care ar fi putut să se bucure ca viitoare "prima donna" a Romei, a aşezat-o pe această matroană romană pe piedestalul unei glorii care nu se teme de uzura timpului, sfinţenia.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Clemens von Galen

Cardinalul Clemens August von Galen (1878-1946) a fost pentru poporul german un adevărat profet al speranţei în timpurile dureroase ale Celui de-al Doilea Război Mondial. A luptat împotriva ororilor săvârşite de guvernul nazist şi a încălcării drepturilor omului şi ale Bisericii. Pentru curajul cu care i s-a opus până şi lui Adolf Hitler, a fost supranumit "Leul de Münster". La 20 decembrie 2003, papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat "venerabil".

Clemens August von Galen s-a născut la 16 martie 1878, la Burg Dinklage, în Oldenburg (Germania). După studiile gimnaziale, a urmat cursurile de filozofie la Fribourg (Elveţia) şi cele de teologie la Innsbruck şi Münster, fiind hirotonit preot la 18 martie 1904. În anul 1906 a devenit capelan al bisericii "Sf. Matthias" din Berlin, iar în anul 1919 a fost numit paroh la aceeaşi biserică. În anul 1929 a fost numit paroh la biserica "Sf. Lambert" din Münster, iar la 28 octombrie 1933 a fost consacrat episcop de Münster.

Activitatea sa pastorală s-a desfăşurat sub semnul unei profunde credinţe în prezenţa lui Cristos în Euharistie şi a evlaviei deosebite faţă de sfânta Fecioară Maria, care i-au oferit curajul şi forţa de a se opune regimului nazist şi ideologiei susţinute la acea vreme de naţional-socialişti. În predici şi scrisori pastorale, episcopul de Münster a denunţat discriminările existente şi nedreptăţile săvârşite de regimul nazist.

În ianuarie 1937, episcopul Clemens August von Galen a fost invitat la Roma de papa Pius al XI-lea pentru o analiză a situaţiei din Germania şi pregătirea enciclicei Mit brennender Sorge (14 martie 1937).

În trei predici fulminante ţinute în zilele de 13, 20 iulie şi 3 august 1941, episcopul Clemens von Galen a denunţat gravele nedreptăţi şi crimele comise de regimul lui A. Hitler, primind supranumele de "Leul de Münster". La 18 februarie 1946, papa Pius al XII-lea îl numea în Colegiul Cardinalilor. Întors la Münster la 16 martie, a fost primit de credincioşi cu mult entuziasm. Însă la 22 martie 1946, cardinalul von Galen se stingea din viaţă în urma unei boli. Zece ani mai târziu (22 octombrie 1956), episcopul Michael Keller iniţia procesul său de beatificare. Cu ocazia călătoriei în Germania, în luna mai 1987, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat catedrala din Münster şi s-a rugat la mormântul cardinalului.

Apărător neobosit al Bisericii, cardinalul Clemens von Galen rămâne şi astăzi o imagine vie a bunului păstor şi un adevărat model de sfinţenie.

Emanuel Imbrea

*

Din predicile cardinalului Clemens von Galen

* "Dreptatea este singura temelie solidă a oricărui stat. Dreptul la viaţă, la inviolabilitate şi la libertate este partea indispensabilă a oricărei ordini morale a societăţii... Statul este îndreptăţit să restricţioneze aceste drepturi..., dar statul este numai îndreptăţit să facă aceasta împotriva celor care au încălcat legea... Un stat care încalcă această graniţă stabilită de Dumnezeu şi permite ca oameni nevinovaţi să fie pedepsiţi, îşi subminează autoritatea şi respectul pentru suveranitatea proprie în conştiinţa cetăţenilor" (Predica din 13 iulie 1941, biserica "Sfântul Lambert").

* "Dragi credincioşi..., orice s-ar întâmpla, ţineţi dreaptă credinţa catolică, aşa cum a fost revelată de Dumnezeu şi transmisă de înaintaşii noştri!" (Predica din 20 iulie 1941, Liebfrauenkirche).

* "O Doamne, fă ca toţi să cunoaştem..., înainte de a fi prea târziu, lucrurile care ţin de pacea noastră! Preasfântă inimă a lui Isus..., dă-ne harul să căutăm mereu ceea ce este plăcut înaintea ta şi să renunţăm la ceea ce nu-ţi place, ca să rămânem în iubirea ta şi să găsim pacea pentru sufletele noastre" (Predica din 3 august 1941, biserica "Sfântul Lambert").

("Lumina creştinului", 5/2005)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie