Marţi, 20 august 2024 

Sfântul Bernard

abate şi învăţător al Bisericii (comemorare)

Puterea de atracţie a acestui sfânt a fost extraordinară. Născut în anul 1090 în castelul de Fontaine, din apropiere de Dijon, al treilea dintre şase fraţi, la vârsta tânără s-a hotărât să devină călugăr la Citeaux. Bunul Tescellin, tatăl lui Bernard, a rămas consternat: rând pe rând fiii au părăsit tihna castelului pentru a-l urma pe Bernard: Guido, primul născut, a lăsat până şi soţia, care s-a făcut călugăriţă şi ea. Nissard, ultimul născut, a părăsit şi el lumea, urmat de unica soră, Ombelina şi de unchiul Gaudry, care a aruncat armura cea grea pentru a îmbrăca rasa candidă. Ultimul a cerut şi Tescellin să intre în mănăstire în care trăia deja toată familia. Un exod aşa de total nu s-a verificat poate niciodată în istoria Bisericii. Şi pentru că numeroşi alţi tineri cerea să intre la călugării cistercieni, a fost necesară întemeierea altor mănăstiri. Cu aceasta a fost însărcinat Bernard, care a părăsit Citeaux îmbrăţişând o grea cruce de lemn şi fiind urmat de 12 călugări care înălţau imnuri de laudă Domnului.

Mica trupă, după un lung marş, s-a oprit într-o vale bine apărată. Locul era bun şi s-au hotărât să se stabilească acolo, după ce i-au dat numele de Clairvaux. Salahori experţi ca toţi benedictinii, fraţii au înălţat acolo imediat colibe pentru a se ruga, a dormi şi a mânca. Vechea regulă benedictină era practicată acolo cu multă stricteţe: rugăciune şi muncă, în ascultare absolută faţă de abate. Dar Bernard prefera căile inimii în locul rigidei norme fixe. "Să iubim - spunea el propriilor fii - şi vom fi iubiţi. În cei pe care îi iubim vom găsi odihnă şi aceeaşi odihnă o oferim celor pe care îi iubim. A iubi în Dumnezeu înseamnă a avea dragoste; a căuta să fim iubiţi pentru Dumnezeu înseamnă a sluji dragostea".

De la Clairvaux Bernard răspândea lumina sa asupra întregii creştinătăţi. Deşi fragil şi niciodată bucurându-se de cea mai bună sănătate, a străbătut jumătate din Europa, a orientat concilii, a predicat o cruciadă în Ţara Sfântă. Şi după zilele istovitoare se retrăgea în chilie pentru a scrie opere pline de optimism şi duioşie, precum Tratatul iubirii lui Dumnezeu sau Comentariu la Cântarea Cântărilor, care este o declaraţie de iubire faţă de Maria, pentru care a devenit chiar compozitor compunând textul şi muzica frumosului imn "Ave Maris stella". Lui îi aparţine invocaţia "O clemens, o pia, o dulcis virgo Maria". Cu puţine clipe înainte de moarte, întâmplată la 20 august 1153, îi mângâia pe fraţii săi astfel: "Nu ştiu de cine să ascult, de iubirea fiilor mei care vor să mă reţină aici, sau de iubirea Dumnezeului meu care mă atrage sus".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie