Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Miercuri, 20 martie 2024 

Sfântul Serapion din Thmuis

episcop

Thmuis este un oraș din Egiptul de jos. Numele său, care înseamnă "capră", ar trebui să-i derive de la faptul că în antichitate acolo se adora acest animal. La Thmuis, între anii 340 și 356, a fost episcop sfântul Serapion. Nu există date multe și sigure despre viața sa. Fiind mai întâi conducător al școlii catehetice din Alexandria, a devenit călugăr la școala sfântului Anton abate, care murind i-a lăsat una dintre tunicile sale din păr. Informația ne este transmisă de către sfântul Atanasie, care a fost bun prieten al lui Serapion: o demonstrează cele cinci scrisori ale sale către episcopul din Thmuis, care, la rândul său, l-a susținut în mod energic "pe ciocanul arienilor".

Fiind chemat la slujirea episcopală, Serapion a păstrat un regret mare față de viața monastică. În această privință o frumoasă mărturie este vioaia Scrisoare către călugări, care exaltă cea mai bună "alegere" pe care călugării au știut s-o facă, renunțând la bucuriile efemere și la atâtea neplăceri ale vieții lumii, descrise cu însuflețire și un pic de ingenuitate și de retorică. Serapion scoate de asemenea în evidență eficacitatea ministerului de ispășire pe care călugării îl exercită în Biserică și în societate, după exemplul lui Abraham și Moise. Ca episcop, Serapion a trebuit să se angajeze în apărarea doctrinei creștine. Nu este atestată din punct de vedere istoric participarea sa la Conciliul din Sardica (347), la care a fost decisă reabilitarea lui Atanasie; scaunul roman a fost recunoscut ca instanță supremă de apel pentru Biserica universală și s-a făcut și prima adevărată ruptură dintre Orient și Occident. Totodată el a fost alături de Atanasie în lupta antiariană și a fost un foarte îndârjit antimaniheu: o demonstrează a sa Carte împotriva maniheilor, pe care Facondo din Ermiana i-o atribuia în mod eronat sfântul Atanasie și care conține apelul de "a nu ne lăsa contaminați nici de cea mai mică eroare și a înălța un frumos bastion în sufletul nostru pentru a nu cădea pradă unei erori mai mari".

Însă nu pare să fie a lui Serapion și oricum nu este a mâinii sale ultima redactare a Eucologiului, o culegere de 30 de rugăciuni liturgice, importantă pentru istoria liturgiei egiptene din secolul al IV-lea. Sfântul Ieronim, care i-a dedicat lui Serapion un mic capitol din cartea sa De viris illustribus, definindu-l "Scolasticul" pentru știința sa, ne informează că el a scris și multe "scrisori folositoare către diferite persoane". Sozomeno relatează că el a făcut parte dintr-o comisie de cinci episcopi egipteni care au mers la Constanțiu al II-lea pentru a mijloci în favoarea sfântului Atanasie: misiunea a eșuat și însuși Serapion a fost alungat de către arieni din scaunul său. A murit puțin după aceea, în anul 362, iar sărbătoarea sa este fixată de către Martirologiul roman la 21 martie.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Józef Bilczewski

Cu ocazia vizitei pastorale în Ucraina, papa Ioan Paul al II-lea a beatificat la Lvov, în zilele de 26 și 27 iunie 2001, un număr de 30 de creștini greco-catolici, dintre care 27 de martiri, care și-au dat viața pentru credință în perioada anilor 1941-1973. A fost pentru prima oarăcând s-au făcut beatificări pe teritoriulucrainean. Cei 30 de fericițiridicați la cinstea altarelor sunt: arhiep. Józef Bilczewski (1860-1923); pr. Zygmunt Gorazdowski (1845-1920); ep.Mykola Èarneckyj (1884-1959); ep. Hryhorij Khomyšyn (1867-1945); ep. Josafat Kocylovskyj (1876-1947); ep. Symeon Lukaè (1893-1964); ep. Vasyl Velyèkovskyj (1903-1973); ep. Ivan Slezyuk (1896-1973); ep.Mykyta Budka (1877-1949); ep. aux. Hryhorij Lakota (1883-1950); pr. Leonid Fëdorov (1879-1935); pr. Mykola Konrad (1876-1941); pr. Andrij Išèak (1887-1941); pr.Roman Lysko (1914-1949); pr.Mykola Cehelskyj (1896-1951); pr. Petro Verhun (1890-1957); pr.Oleksa Zaryckyj (1912-1963); pr. Klymentij šeptyckyj (1869-1951); pr. Severijan Baranyk (1889-1941); pr. Jakym Senkivskyj (1896-1941); pr. Zynovij Kovalyk (1903-1941); pr. Vitalij Bajrak (1907-1946); pr.Ivan Ziatyk (1899-1952); sr.Tarsykia (1919-1944); sr.Olympia (1903-1952); sr.Laurentia (1911-1952); ep.Teodor Romoa (1911-1947); pr. Omeljan Kovè (1884-1944); sr. Josaphata (1869-1919); Volodymyr Pryjma, laic (1906-1941). Redăm în continuare câteva date din viața arhiep. Józef Bilczewski, având în vedere că la 16 octombrie 1904 a participat la sfințirea solemnă asanctuarului din Cacica.

S-a născut la 26 aprilie 1860 la Wilamowice, într-o familie de agricultori. A fost primul din cei nouă copii ai lui Francesco și Anna Fajkisz. A primit Botezul la numai trei zile după naștere. A dovedit de timpuriu o înclinare specială pentru studiu. În anul 1872 a terminat școala elementară; părinții l-au trimis la gimnaziul din apropierea orașului Wadowice.

În august 1880 a intrat în Seminarul din Cracovia și la 6 iulie 1884 a fost hirotonit preot. După un an de pastorație, a fost trimis la Viena pentru continuarea studiilor, obținând titlul de doctor în teologie cu teza intitulată: Deus est creator mundi. S-a specializat la Roma și la Paris în teologie dogmatică și în arheologie creștină și după întoarcerea în dieceză și-a susținut examenul de abilitare cu teza: Arheologia creștină în fața istoriei Bisericii și a dogmei.

În anul 1891 a devenit profesor la Universitatea din Lvov. Ulterior și-a intensificat munca științifică, în special în arheologie creștină, domeniul său preferat.

Obținând o bursă de studiu din partea guvernului, la finele anului 1894 a plecat la Roma, unde a făcut cercetări arheologice în catacombele romane. Ca rod al acestor cercetări a scris lucrarea științifică intitulată: Euharistia în lumina celor mai vechi scrieri iconografice și epigrafice, publicată la Cracovia în anul 1898. La 18 decembrie 1900 este numit arhiepiscop de Lvov. În anul 1904 a organizat în Polonia congresul mariologic.

Afecțiunea sa profundă pentru Biserică și pentru Scaunul Apostolic a demonstrat-o în diverse moduri: prin scrisoarea pastorală "Biserica lui Cristos", prin numeroase vizite ad limina, prin organizarea de pelerinaje ale studenților din școlile medii superioare etc.

A prezidat în 1922 ultima conferință a episcopilor care a avut loc la Czestochowa, elaborând scrisoarea pastorală "Căsătoria".

Misiunea sa de episcop s-a desfășurat în condiții grele datorită problemelor interne și a conflictelor dezlănțuite de Primul Război Mondial.

A intervenit de multe ori pe lângă autoritățile civile în favoarea polonezilor, a ucrainenilor și a evreilor. Războiul polono-ucrainean (1918-1919) a provocat noi răni în rândul populației și mulți preoți au fost uciși sau închiși.

Invazia bolșevică (1919-1920) s-a abătut cu toată cruzimea asupra Bisericii Catolice. El s-a ridicat în apărarea tuturor, fără să ia în considerare diferențele de religie sau de naționalitate. În anii 1918-1921 dieceza sa a pierdut circa 120 de preoți. Îmbolnăvindu-se grav, a acceptat infirmitatea cu seninătate și curaj. A murit la 20 martie 1923 la Lvov.

Renumitul istoric A. Medynski l-a definit drept "una dintre cele mai eminente personalități nu numai ale Bisericii poloneze, ci și a celei universale, (...) preot și polonez exemplar, de erudiție universală și în același timp, intelectual simplu, mărturisitor fidel al ideii apostolice, pătruns de o extraordinară simplitate și de o rară modestie".

Viața spirituală a viitorului fericit poate fi concentrată în trei cuvinte: rugăciune, muncă și abnegație. Era un om al rugăciunii și se simțea atras în mod special de Euharistie, îngenunchind frecvent în fața tabernacolului.

Traducere de Mariana Ghergu

("Lumina creștinului", 8/2001)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat