Joi, 2 mai 2024 

Sfântul Atanasie

episcop şi învăţător al Bisericii (comemorare)

Atanasie, născut în Alexandria, în anul 295, este figura cea mai dramatică şi mai impresionantă a bogatei galerii a părinţilor Bisericii. Îndârjit apărător al dreptei credinţe în timpul marii crize ariene, imediat după conciliul de la Niceea, a plătit eroica sa rezistenţă faţă de erezia care se răspândea cu nu mai puţin de cinci exiluri poruncite de împăraţii Constantin, Constanţiu, Iulian şi Valens. Arius, un preot ieşit chiar din sânul Bisericii din Alexandria, negând egalitatea substanţială dintre Tatăl şi Fiul, ameninţa să dea o lovitură fatală creştinismului. Într-adevăr, dacă Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu şi nu este el însuşi Dumnezeu, la ce se reduce răscumpărarea omenirii?

Într-o lume care s-a trezit dintr-o dată ariană, după celebra frază a sfântului Ieronim, rămânea încă în picioare un mare luptător, Atanasie, înălţat la vârsta de treizeci şi trei de ani la prestigiosul scaun episcopal din Alexandria. Avea vigoarea luptătorului şi când era de dat o bătălie contra adversarilor era primul care pornea cu lancea pregătită: "Eu mă bucur că trebuie să mă apăr", a scris în Apologia pentru fugă. Atanasie avea curaj, încât ar fi putut şi vinde, dar ştiind cu cine avea de a face (printre atâtea acuze care i s-au adus de către denigratorii săi a fost aceea de a-l fi asasinat pe episcopul Arsenie, care apoi a apărut viu şi sănătos!), nu stătea aşteptând în casă, ca ei să vină să-l aresteze. Uneori fugile sale sunt extraordinare. El însuşi ne vorbeşte cu multă însufleţire.

A petrecut ultimele sale două exiluri în pustiu, la prietenii călugări, acei simpatici anarhici ai vieţii creştine, care, deşi fugiseră de structurile normale de organizare socială şi bisericească, se simţeau bine în tovărăşia unui episcop autoritar şi intransigent ca Atanasie. Pentru ei bătăiosul episcop de Alexandria a scris o mare operă, Istoria arienilor, dedicată călugărilor, din care ne-au rămas puţine pagini, suficiente totuşi pentru a ne revela în mod deschis temperamentul lui Atanasie: ştie să vorbească cu oameni, care nu înţeleg metafore, şi atunci spune lucrurilor pe nume: batjocoreşte împăratul, dându-i porecle lipsite de respect şi îi ia în râs pe adversari; dar vorbeşte cu căldură şi elan despre adevărurile care-i stau la inimă, pentru a-i smulge pe creştini din ghearele falşilor păstori.

În timpul numeroaselor peregrinări involuntare a fost şi în Occident, la Roma şi la Trier, unde a făcut cunoscut monahismul egiptean, ca stare de viaţă organizată într-un mod cu totul original în pustiu, prezentându-l pe monahul ideal, în figura sugestivă a unui anahoret, sfântul Anton, despre care a scris celebra Viaţa sfântului Anton, care poate fi considerată un fel de manifest al monahismului.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie