Luni, 19 august 2024 

Sfântul Ioan Eudes

preot (comemorare facultativă)

Secolul al XVII-lea este secolul "Regelui Soare", al jansenismului, al cvietismului, al filozofismului, secolul neîncrederii, al uitării şi al dispreţului faţă de spiritualitatea creştină, dar şi secolul marii reînnoiri a pietăţii şi a devoţiunii, realizată de oameni ca Berulle, Condren, Olier, Vincenţiu de Paoli, Grignon de Montfort şi Ioan Eudes. Sfântul Ioan Eudes, născut la Ri, în apropiere de Argentan, în Franţa, în anul 1601, este unul dintre cei mai zeloşi reformatori ai vieţii religioase a timpului său. Intrând în congregaţia "Oratoriului", înfiinţată de Berule, şi fiind sfinţit preot, s-a dedicat predicării în rândul poporului. După doi ani a izbucnit o epidemie de ciumă în Normandia şi Ioan a alergat într-acolo pentru a-i îngriji pe cei bolnavi de ciumă. Nu se temea de molipsire: "De această piele a mea se teme până şi ciuma", spunea surâzând. Dar cei care erau aproape de el se temeau de contaminare şi, pentru a nu-i expune pericolului prin apropierea sa, nu intra noaptea în casă, alegându-şi drept loc de refugiu un culcuş într-un adăpost de paie.

Când boala părea învinsă, Ioan s-a molipsit de ea, dar a depăşit criza. Restabilindu-se, a reluat misiunile sale populare. Era un predicator eficace şi urmat. Cineva a numărat misiunile ţinute de el pentru popor în diferite părţi ale Franţei: au fost 110 misiuni. Ioan Eudes, în anul 1643, s-a dedicat operei la care se gândea de atâta timp: înfiinţarea "Congregaţiei lui Isus şi a Mariei (Părinţii eudişti), formată din preoţi dedicaţi numai prin votul ascultării. Scopul principal al noii congregaţii era formarea spirituală a candidaţilor la preoţie şi predicarea misiunilor populare. Alături de aceasta era congregaţia feminină numită "Refugiul Doamnei Noastre a Carităţii", din care în secolul al XIX-lea a derivat "Congregaţia Bunului Păstor".

Susţinut de spiritualitatea lui Berulle, învăţatul şi sfântul misionar al Normandiei a scos în mod deosebit în evidenţă "iubirea afectivă" în devoţiunea creştină. Sfântul Pius al X-lea l-a definit pe Ioan Eudes părinte, învăţător şi apostol al "prea plăcutei devoţiuni" faţă de Inimile prea sfinte a lui Isus şi a Mariei, izvoare ale acelei iubiri fierbinţi care trebuia să înlăture învelişul rece ca gheaţa al fricii reverenţioase propagate de jansenism. Murind la Caen la 19 august 1680, la vârsta de 79 de ani, Ioan Eudes a fost canonizat în anul 1925. Influenţa acestui sfânt a fost mare nu numai în ţara sa (el a reînnoit bătrânul ţinut normand, sărac în ceea ce priveşte viaţa creştină), ci în toată lumea creştină prin curentul pietăţii mariane la care a dat naştere.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)