Marţi, 18 iunie 2024 

Sfântul Calogero

Povesteşte o legendă că un vânător din Naro, în Sicilia, urmând o cerboaică rănită, a nimerit într-o grotă unde trăia un bătrân negru ca smoala. Pustnicul a spus că este Calogero, fratele lui Diego şi al lui Gerlando, doi sfinţi veneraţi respectiv la Canicatti şi la Agrigento. Datorită dorinţei deosebite a lui Calogero (numele, în etimologia greacă, înseamnă "frumos bătrân", iar cu acest apelativ erau numiţi pustnicii), vânătorul a ţinut, timp de câţiva ani, ştirea sub tăcere; apoi, când locuitorii din Naro s-au dus în procesiune la grotă, au găsit doar oasele sfântului pustnic. Dar la Agrigento, dezminţind în parte legenda de la Naro, se vorbeşte chiar de patru sfinţi pustnici cu numele de Calogero, patroni pentru Naro, Agrigento, Licata şi Sciacca.

După cum spune un vechi refren, cei patru nu ar fi la fel de bine dispuşi să acorde haruri cinstitorilor, aşa încât "San Caloiru di Girgenti, li grazii li fa pri nienti; - San Caloiru di Naru, li fa sempri pri dinaru" ("Sfântul Calogero din Agrigento acordă harurile pentru nimic, în timp ce sfântul Calogeru din Naro le dă întotdeauna pe bani"). Sanctuarul cel mai renumit şi cel mai popular pentru cultul sfântului Calogero este cel din Gemmariaro, sau Cronio, un munte din spatele orăşelului termal Sciacca.

La Fragala, în provincia Messina, a fost descoperită mărturia cea mai veche a cultului sfântului Calogero: câteva ode, scrise de un călugăr cu numele de Sergiu, în secolul al IX-lea, în care se vorbeşte despre un bătrân eremit, care a trăit într-o peşteră şi a fost dotat cu excepţionale puteri taumaturgice împotriva spiritelor rele. Sfântul Calogero ar fi sosit în Sicilia, de la Cartagina, şi, mânat de dorinţa de retragere, s-ar fi ascuns într-o peşteră din apropierea localităţii Lilibeo. Un alt text, folosit şi de lecturile de la Breviar şi corespunzător în mod substanţial cu cel precedent, spune că sfântul Calogero, originar din Constantinopol, după o tinereţe petrecută în studierea Scripturii şi exerciţiile ascetice, a venit la Roma în vizită la papa şi de la acesta a obţinut permisiunea de a trăi ca pustnic, în Sicilia, unde s-a dus împreună cu Onofriu, Filip şi Archileone.

Lăsându-i pe însoţitori să meargă mai de parte spre Paterno şi Agira, Calogero a rămas în insula Lipari. Mai târziu, răspunzând chemării unei viziuni îngereşti, de la Eolie s-ar fi îmbarcat pentru Sciacca, unde şi-a ales drept locuinţă o grotă de pe muntele Gemmariaro. A mai trăit 35 de ani, în meditaţie solitară, întreruptă, din când în când, pentru a coborî să predice cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul poporului, făcând tot felul de minuni.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie